Rase de pisici: Pisica Chartreux

Pisica Chartreux aparţine unei rase foarte vechi franceze. Există o legendă care ne spune că pisicile Chartreux sunt descendente din pisicile aduse în Franţa de către călugării Charthusian să trăiască în mănăstirea lor. Strămoşii Chartreux au fost pisici sălbatice de munte asemănătoare cu ce se mai găsesc acum în Siria. Totuşi prima menţiune documentată a acestei rase a fost făcută de naturalistul francez Buffon în secolul al 18-lea. Rasa a fost foarte mult diminuată în timpul primului război mondial. Un efort concentrat al crescătorilor europeni a salvat rasa de la dispariţie. Astfel prima pisică care urmează să fie prezentată sub numele rasei Chartreux a apărut la un spectacol de pisică european în 1931

Pisica Chartreux este o pisică robustă cu un piept mare şi un organism puternic. Capul rotunjit este caracterizat de un nas drept cu stop usor la nivelul ochilor. Ochii sunt o altă caracteristică a acestor pisici, ei variază de la o culoare galben-auriu intens la un galben cuprat. Ei sunt mari, îndreptaţi uşor în sus şi în formă de migdală. Urechile sunt de înălţime si latime medie stabilite direct în sus pe craniu ceea ce îi conferă un aspect de alertă veşnică pentru pisică. Blana este densă şi îi conferă un aspect de lână de oaie datorită substratului gros. Culoarea blăniţei variază de la gri la gri albastru. Dar aceasta îşi păstrează o stralucire albastră, în special la soare.

Această rasă de pisică este o rasă tăcută şi liniştită care reuşeşte să se adapteze la orice tip de situaţii. Destul de sociabilă, ea se va bucura de oaspeţi cu plăcere şi adoră să se uite la televizor. Inteligenţa este pusă în evidenţă şi prin uşurinţa cu care învaţă să deschidă sau să închidă un aparat sau cum se deschide o uşă. Îi place să călătorească în maşină şi acceptă destul de uşor să aibă un ham cu o lesă pentru a vă putea escorta în plimbările voastre.

Se ataşează foarte repede de familiile adoptive si de cele mai multe ori îsi urmează stăpânul dintr-o cameră într-alta. Sunt recunoscute pentru comportamentul lor asemănător cu cel al câinilor, astfel pot fi învăţate destul de uşor sa aducă o mingiuţă sau un ghemotoc de hârtie şi să raspundă imediat atunci când îşi aud numele. Inedit acestei rase este faptul că prin tradiţie, toţi crescătorii de pisici Chartreux le pun la pisoiaşii născuţi în acelaşi an, nume care incep cu o anumită literă a alfabetului, literă ce îi este atribuită anului repectiv. Sunt omise literele K, Q, W, X, Y, şi Z. Astfel în 2003 – litera U, 2004 – V, 2005 se reia cu litera A, 2006 – B, 2007 – C, 2008 – D, 2009 – E, 2010 – F

Ghemul de blana la pisici

Toata lumea care are o pisica stie ce este un ghemotoc de blana...sau aproape toata lumea. Este vorba de ghemotoacele de blana pe care pisica le "scuipa" din cand in cand.

De ce pisicile elimina ghemuri de blana?
Pisica este la origini un animal carnivor, care se hraneste cu prada vie. Deseori prada are si blana, deci sistemul digestiv al pisicii este antrenat sa-i faca fata acesteia. In plus, pentru ca pisica se spala zilnic, o mare cantitate din propria blana ajunge in sistemul digestiv al pisicii, si ar trebui in mod normal eliminata ca si resturile nedigerate de la fiecare masa, prin excremente. Aceasta este modalitatea fireasca prin care organismul eliminca parul aflat in sistemul digestiv.

Totusi, stiinta si inmultirile incrucisate au dus la aparitia unor noi rase de pisici cu parul mult prea lung ca sa poata fi eliminat usor de stomac. Alte pisici pur si simplu au stomacul mai sensibil si nu suporta nici parul mai scurt. Parul se aduna asadar in stomac si acolo formeaza un ghem care, cand creste suficient de mare pentru a irita stomacul este eliminat la exterior, dar nu pe unde ar trebui in mod normal, ci tocmai pe calea inversa, pe gura pisicii.

Este ghemul de blana o problema pentru pisica ta?
Ghemul de blana in sine nu creaza unei pisici probleme. Ai grija totusi sa nu confunzi alte simptome ale pisicii cu acele ale eliminarii unui ghem de blana. Daca pisica tuseste des, dar nu elimina nici un ghem de blana, atunci ea poate sa aiba astm sau alta boala respiratorie. Daca din contra, pisica vomita des, (ghemurile de blana pot fi eliminate in mod normal cam o data la 2 saptamani), din nou este cazul sa o duci la medic.

Preventia aparitiei ghemului de blana la pisici
Ghemul de blana nu poate fi eliminat in cazul pisicilor decat eliminand parul pe care pisica il inghite, sau reducandu-i volumul. Astfel, incearca sa perii pisica cat mai des, cu o perie adecvata, in functie de lungimea parului acesteia. In plus, pisicile au tendinta de a se trata singure incercand sa manace iarba pisicii sau chiar iarba normala de gradina. Este bine sa-i oferi piscii iarba pisicii ( se gaseste in pet shop). Ea va provoca voma si va indeparta astfel si ghemul de blana din stomac.

Tratamente pentru ghemul de blana
In lipsa ierbii pisicii sau daca aceasta nu-si face treaba ar fi bine sa apelezi la sfatul unui veterinar. In pet shopuri se gasesc numeroase produse pe baza de petrol sau produse laxative care, inghitite de pisica ta vor face ghemul de par sa alunece si sa fie eliminat fara probleme. Medicul veterinar iti poate recomanda ce produs este mai bun pentru pisica ta in functie de varsta, dieta si modul de viata al acesteia.

Dieta pisicii care elimina ghem de blana
Daca pisica ta elimina des ghemuri de blana atunci ea are nevoie de o hrana mai bogata in fibre. In pet shopuri se gasesc si produse de calitate pentru pisicile cu astfel de probleme. O mancare mai bogata in fibre si cateva delicatese pe baza de petrol, cu elect laxativ si cu gust de ton sau de ficat vor fi apreciate de pisica ta si vor face ghemurile de blana sa alunece usor spre calea lor de eliminare fireasca, adica vor ajunge in ladita de nisip a pisicii alaturi de alte excremente.

Trebuie sa fii atent totusi ca pisica ta sa nu manace prea multa fibra, pentru ca risca sa aiba alte probleme: diaree sau constipatie, gaze, crampe sau dureri de burta. Pentru a alege solutia optima pentru pisica ta cere parerea unui medic veterinar.

Cele mai mici rase de caini

Mici cât nişte jucării de pluş, aceste rase pitice sunt alegerea ideală pentru cei care locuiesc în apartamente.

Chihuahua

Este regele incontestabil al piticilor. Câinii din această rasă au o înălţime de 15-20 cm şi cântăresc sub 2,5 kg.

Nu le place să stea singuri. Devotaţi stăpânului, devin foarte geloşi dacă acorzi atenţia altcuiva, deci nu sunt indicaţi pentru familiile cu copii. Este foarte energic şi uneori poate fi de-a dreptul fioros!

Toy Fox Terrier

Pe bună dreptate o jucărie (toy = jucărie, lb. engl.), această rasă are un caracter deosebit: extrem de loial stăpânului, iubitor, inteligent.

Scopul său pare să fie acela de a-şi amuza familia. De altfel, au fost multă vreme folosiţi în spectacolele de circ. Exemplarele au înălţimea de 15-28 cm şi cântăresc între 1,5-3 kg.

Chin Japonez

Acest boţ de blană mătăsoasă este agil, jucăuş şi adoră să fie în centrul atenţiei. Cam încăpăţânat, este greu de dresat. Trebuie alergat zilnic, pentru că are tendinţa de îngrăşare.

Cu înălţimea cuprinsă între 20-28 cm şi o greutate între 1,8-2 kg, este ideal pentru apartament. Este sensibil la temperaturi extreme.

Toy Terrier

Mic la stat, dar cu o personalitate uriaşă, această jucărie cu plete mătăsoase are un orgoliu nemăsurat. Este destul de agresiv, lătrător şi plin de energie.

Cere atenţia întregii familii. Se împacă şi cu pisicile sau cu alţi câini, dacă sunt crescuţi de mici împreună. Are 20-25 cm şi cântăreşte între 1,8-2,7 kg.

Bichon Frisé

O jucărie de pluş care are de oferit foarte multă dragoste şi care este un companion desăvârşit. Adoră să se joace, este tot timpul vesel, cu excepţia momentelor când este lăsat singur.

Poate suferi de anxietate de separare, aşa că dacă lipsiţi aproape toată ziua de acasă, nu este indicat să-ţi iei un bichon.

În ciuda dimensiunilor reduse (21-27 cm şi 3-6 kg), este foarte inteligent, îi place să înveţe tot felul de trucuri şi se dresează foarte uşor. Datorită caracterului vesel şi blând, este recomandat pentru programele de terapie.