Caine Leonberger

Cainele Leonberger este un caine de munte de talie mare. Numele rasei provine de la orasul muntos Leonberg din sud-vestul Germaniei. Conform legendei pe la începutul anilor 1800 un anume Heinrich Essig si-a propus sa creeze o rasa caine care sa semene cu stema imperiala a orasului ce înfatisa un leu. Pentru a realiza acest lucru el a imperecheat Newfoundland-ul, St. Bernard-ul şi Ciobănescul de Pirinei obţinând astfel un caine de munte (lion=leu, berg=munte) ce si-a pastrat caracteristicile pâna astazi.

Cainii Leonberger sunt niste caini de dimensiuni mari, musculosi, eleganti cu un corp bine echilibrat. Aceasta rasa caine poate atinge o înaltime la nivelul greabanului de circa 80 cm la mascul si de 74 cm la femela si o greutate în jur de 62-77 kg la mascul si de 45-59 kg la femela. Caracteristica lor distinctiva este o masca neagra care acopera fata si ajunge pâna la ochi. Capul este în forma dreptunghiulara mai mare si mai profund la masculi, urechile sunt în forma triunghiulara aproape de cap, botul lung, nasul este mare si întotdeauna negru cu narile în mod clar evidentiate, Gâtul este musculos si puternic. Blana dubla, este de lungime medie si lunga, rezistenta la apa si se gaseste în nuante diferite, rosu-auriu, galben-maroniu, rosu-maroniu, rosu-brun, galben-pal, precum si orice combinatie a acestor culori. Coada acestor caini este foarte stufoasa.

În conformitate cu scopul sau initial, acest animal de companie are un caracter plin de viata, curajos, inteligent, echilibrat si afectuos. Poate fi astfel luat oriunde fara dificultate si se ajusteaza cu usurinta la o varietate de circumstante. Are mereu o expresie dulce ceea ce-l face iubit de toata lumea. Inteligenta lor este extraordinara, loialitatea si dragostea lor pentru familie este de neegalat. Este deosebit de prietenos cu copiii, cu foarte multa rabdare chiar si cu cei mai obraznici. Daca situatia devine prea tensionanta de cele mai multe ori în loc de a afisa orice fel de agresiune, cainele Leonberger, pur si simplu pleaca. Acesti caini nu raspund foarte bine la metode dure de dresaj, necesita multa rabdare. Proprietarii trebuie sa fie fermi, dar calmi, încrezatori si coerenti în comenzi. Aceasta rasa caine se intelege bine cu alti caini si alte animale de companie.

Nu sunt recomandati pentru viata de apartament, ei prefera sa stea la o casa ce are o curte de marime cel putin medie iar climatul mai racoros nu-i sperie de loc. Le place foarte mult sa innoate. Speranta medie de viata a acestui caine este de 8-10 ani. La fel ca la orice rasa caine de talie mare sunt predispusi la displazie de sold, si a altor boli sau tulburari ale scheletului. De asemenea mai pot avea afectiuni ale pleoapelor (marginile libere ale pleoapelor se rasucesc în interior ducând la iritarea globului ocular), torsiunea sau dilatatia gastrica (umplerea stomacului cu aer si torsionarea acestuia, motiv ce poate pune viata cainelui în pericol).

Bobtail sau Old English Sheepdog

Bobtail-ul, de asemenea cunoscut si ca Old English Sheepdog, este un caine cu infatisare de ursulet de plus, pufos. Adora sa se zbenguie si sa se joace cu copiii, dar la fel de mult ii place sa-si petreaca cateva momente din zi singur, fara sa fie deranjat. Blana sa deasa si flocoasa necesita multa ingrijire sau vizite periodice la salonul de cosmetica canina.

Istoricul si originea

Se crede ca Bobtail-ul a fost creat la inceputul anilor 1800 in sud-vestul Angliei. Rasele utilizate la crearea acestei rase unice sunt controversate. Una dintre teoriile cu privire la originile rasei sustinea ca Bobtail-ul este rezultatul imperecherii dintre rasele Barbone si Deerhound. Alta sustine ca Bobtail-ul este rezultatul incrucisarii Briard-ului cu Bergamasco, iar a treia teorie este de parere ca aceasta rasa ar descinde dintr-un caine flocos de nationalitate rusa denumit „Owtchar”, care fusese adus de corabierii din tinuturile baltice in Marea Britanie. Se presupune ca Bobtail-ul ar fi fost crescut si ameliorat de catre fermierii englezi, care aveau nevoie de un caine care sa le pazeasca si pastoreasca turmele de vite si de oi. Inca de la inceputurile rasei, cozile Bobtail-ilor erau scurtate ca o modalitate de identificare a cainilor utilitari scutiti de taxe, de unde si denumirea de Bobtail. Blana lor deasa si flocoasa era adesea tunsa in fiecare primavara, toarsa si utilizata pentru teserea de paturi sau alte confectii.

In secolul al XIX-lea, Bobtail-ul ajunsese sa fie intens utilizat in agricultura. In 1873, Bobtail-ul era pentru prima data prezent intr-o expozitie canina in Anglia.

Pana in 1880, Bobtail-ul era importat in Statele Unite unde a devenit destul de popular in randul celor mai instarite familii americane. In 1905, Bobtail-ul a fost recunoscut de catre American Kennel Club ca membru al grupei cainilor ciobanesti si de cireada.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bobtail-ul este un caine compact cu linia spinarii care se inclina in fata de la nivelul soldurilor spre omoplati, aspect foarte rar intalnit la rasele de caini. Capul este mare si plat cu urechi mici, blegi. Ochii pot fi albastri sau caprui, unele exemplare putand fi chiar ceacare. Nasul este mare si negru. Corpul Bobtail-ului este robust, bine proportionat si musculos. Toracele este lat si adanc. Membrele anterioare sunt drepte si sunt prevazute cu labe mici si rotunjite. Coada este scurtata aproape de baza, daca exemplarul dumneavoastra nu se naste cu ea scurta. Blana sa flocoasa este o caracteristica a rasei. Este dubla si lunga. Culoarea robei poate fi albastruie, gri, gri albastruie sau blue merle cu pete albe. Bobtail-ul are mersul asemanator cu cel al ursului.

Bobtail-ul adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 56-61 cm la mascul si de circa 51-54 cm la femela. Bobtail-ii, la maturitate, pot atinge o greutate corporala de peste 27 kg, unele exemplare putand ajunge si pana la 45-47 kg.

Personalitatea

Bobtail-ul este un caine urias bland si iubaret. Majoritatea sunt foarte afectuosi, dar unele exemplare pot fi agresive cu strainii daca nu socializeaza adecvat inca din copilarie. Este un caine cu un temperament echilibrat si usor adaptabil. Bobtail-ii sunt prietenosi, inteligenti, loiali si protectori, pastrandu-si instinctul gregar nativ.

Relatiile cu familia si casa

Bobtail-ul este cel mai multumit intr-o familie cu copii. Nimic nu-l face mai fericit decat sa se joace cu copiii, dar are nevoie si de anumite clipe de singuratate. Bobtail-ii au un instinct gregar puternic, avand tendinta „de a pastori” copiii mici. Desi este un caine de talie mare, el nu este atat de activ, astfel ca e foarte posibil sa-l gasiti de multe ori lancezind pe canapea.

Bobtail-ul se poate adapta traiului intr-un apartament daca este scos zilnic la plimbari sau intr-o curte imprejmuita. Bobtail-ul este destul de activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca i se ofera o curte de dimensiuni rezonabile in care sa zburde liber.

Dresajul

Unele exemplare pot fi incapatanate si independente, facand dresarea acestora un pic mai dificila. Bobtail-ul trebuie sa fie educat de catre un stapan ferm, consecvent si rabdator.

Aspecte particulare

Bobtail-ul are mult par, care necesita o pieptanare si o periere zilnica pentru a preveni incurcarea si matuirea acestuia. Moatele si parul incalcit care se formeaza vor fi indepartate prin tundere, cu atentie, astfel incat sa nu fie lezata pielea. Daca exemplarul dumneavoastra nu participa la expozitiile canine, atunci, pentru a va inlesni ingrijirea si intretinerea acestuia, este indicat sa-l tundeti scurt la circa 3-4 luni. Parul din jurul ochilor si de la nivelul extremitatilor membrelor va fi trimat cu o foarfeca boanta. In general, primavara (aprilie-mai), Bobtail-ul naparleste masiv.

Boli si afectiuni curente

Bobtail-ul este, in general, o rasa robusta si rezistenta, special conceputa pentru a infrunta cu stocism toate intemperiile. Ca si in cazul altor rase, nici el nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical:

- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

- cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

- atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

- entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

- demodecia este o afectiune parazitara a pielii.

- anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare sangvina grava, care are ca rezultat aparitia anemiei profunde.

- suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea starii generale, profunde.

- intoxicatia cu ivermectina – sensibilitatea la ivermectina, un medicament antiparazitar uzual, poate aparea datorita unei anomalii genetice. Acest medicament trebuie utilizat cu precautie la aceasta rasa.

- instabilitatea vertebrala cervicala, sindromul Wobbler, este o malformatie a coloanei vertebrale din regiunea gatului care induce infirmitate, nesiguranta in mers si, eventual, paralizie.

Bobtail-ul este, de asemenea, predispus criptorhidiei, surditatii si diabetului.

Speranta medie de viata a Bobtail-ului este de 10-12 ani.

Dalmatian

Usor de recunoscut dupa blana sa alba cu pete negre, Dalmatianul este un caine de paza bun si un protector nativ. Numit, de asemenea, Carriage Dog (cainele de transportor), Dalmatianul are o lunga istorie in acompanierea stapanilor lui in carele de lupta, trasuri si chiar in masinile de pompieri.

Istoricul si originea

Istoricul dalmatianului este incert. Expertii se contrazic cu privire la tara de origine a acestei rase. Dalmatia, o provincie din Yugoslavia si candva a Austriei, si-a revendicat originea dalmatienilor. Cu toate acestea, Franta, India, Grecia si alte cateva state au facut acelasi lucru. Gravuri provenite din Grecia Antica reprezentau un caine atletic alergand in spatele carelor de lupta. Dalmatianul insotea diligentele de transport oferindu-le protectia fata de atacurile banditilor. Miezul noptii ii prindea dormind langa cai, in grajduri pazindu-i bunurile stapanului. De-a lungul timpului, dalmatianul a fost utilizat ca si caine-pompier, caine de circ, in misiunile de cautare si salvare, precum si pentru vanatoare si recuperare. Recent, acest „interpret" patat a castigat popularitate ca una dintre rasele favorite ale Hollywood-ului. American Kennel Club a recunoscut dalmatianul, pentru prima data, in 1888, ca membrul al grupei non-sporting (de agrement).

Aspectul exterior si dimensiunile

Dalmatianul este un caine de talie medie, cu un corp musculos si parul neted. Expresia fetei exprima inteligenta si loialitate. Rasa are o blana scurta si deasa, compacta, bine atasata de corp. Petele sunt negre sau maro, rotunde. Ele incep sa apara in jurul varstei de 2 saptamani. Fruntea este lata. Urechile sunt triunghiulare si pendulante, varful lor ajungand pana la jumatatea obrazului. Dalmatianul are ochii albastri sau caprui. Combinatiile acestor culori sunt acceptate. Nasul trebuie sa fie de aceeasi culoare cu a petelor.

Inaltimea la greaban este de 50-60 cm la mascul si de 50-55 cm la femela, iar greutatea situandu-se la ambele sexe in jurul a 25 kg.

Personalitatea

Dalmatianul este un caine activ, energic, bine cunoscut pentru caracterul sau protector exacerbat. Desi nu este renumit ca si caine care latra excesiv, Dalmatianul isi avertizeaza proprietarul vocal cand se apropie strainii. Rasa este, in general, dornica sa va faca pe plac, desi nu este foarte prietenoasa cu persoanele pe care nu le cunoaste si in care nu are incredere.

Relatiile cu familia si casa

Aceasta rasa este intr-adevar un animal de companie adresat familiei. Se inteleg bine cu copii si alte animalute de casa, mai ales daca sunt crescuti cu acestea de mici. Aceasta rasa adora sa faca miscare si sa se mentina activa, indragind plimbarile lungi sau alergatul. Unii proprietari relateaza ca dalmatienii lor sunt foarte curajosi si le place sa exploreze.

Dresajul

Dalmatianul este un caine inteligent, care invata rapid. Ei au fost antrenati cu succes pentru recuperarea, salvarea, efectuarea de trucuri in cadrul spectacolelor de circ si ca si caine insotitor al trasurilor. Dalmatienii va vor asigura o protectie excelenta. Ei sunt considerati ca fiind usor de dresat.

Aspecte particulare

Dalmatienii naparlesc. Parul lor scurt, alb este usor de sesizat pe imbracaminte sau pe mobilier. Periindu-va dalmatianul o data sau de doua ori pe saptamana, va asigurati ca parul mort este inlaturat. Dalmatienii pot avea o piele „crustoasa", aparand matreata in timpul lunilor de iarna cand umiditatea este scazuta.

Urechile dalmatienilor sunt foarte subtiri, beneficiind de o vascularizatie saraca in comparatie cu restul corpului. Din acest motiv, se pot produce degeraturi ale urechilor, daca animalutul dumneavoastra este lasat prea mult afara in zilele geroase.

Boli si afectiuni curente

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar al cainelui, avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare. Dalmatienii sunt, in mod particular, susceptibili urolitiazei cu urati.

Polineuropatia este o degenerare a nervilor care poate determina o stare de slabiciune la nivelul tuturor membrelor si imposibilitatea animalului de a se deplasa. Afectiunea apare, in general, in jurul varstei de 1-1 ½ ani.

Districhiasis-ul reprezinta o tulburare de crestere a genelor pe marginea libera a pleoapelor. Ele cresc spre interiorul ochiului, in loc sa creasca inspre exterior. Genele situate anormal freaca suprafata ochiului (corneea), cauzand iritatii.

In plus, dalmatienii sunt predispusi atopiei, dermatitelor, demodicozei si surditatii.

Durata medie de viata a Dalmatianului este de 10-13 ani.

Intra pe forum si discuta despre aceasta rasa de caini impreuna cu alti iubitori sau crescatori de Dalmatian.

Rotweiller

Rottweiler ul provine din italianul Mastiff. In perioada Evului Mediu era folosit ca un caine de turma. Rasa a fost obtinuta in orasul german Rottweil in Wurttemberg. Pe cale de disparitie in anii 1800, rasa a reaparut la inceputul secolului XX multumita crescatori de caini din Stuttgart.

Cainele Rottweiler are un corp masiv si puternic. Musculos si atletic, are un cap mare si cu o frunte rotunda.

Botul este bine dezvoltat rottweiler ul avand o muscatura foarte puternica. Are ochii negri ce exprima bunavointa si loialitate. Urechile sunt triunghiulare, indreptate in fata iar nasul e lat si negru. Buzele sunt negre si interiorul gurii este de culoare inchisa.

Coada in mod normal este taiata. Blana este scurta, dura si groasa. Este de culoare neagra cu pete maro pe obraji si bot, labe si picioare.
Femela de Rottweiler poate da nastere pana la 12 pui o data.

Sunt specialisti ce sustin ca exista variatii de Rottweiler: Rottweiler ul german si Rottweiler ul american. Cel german este mai scund, mai grasut si are capul mai mare fata de cel american. Majoritatea insa sustin ca nu exista mai multe tipuri de rottweiler.

Rottweilerul este calm, usor de antrenat, curajos si devotat stapanului. Sunt luptatori neinfricati si par imuni la durere. Sunt seriosi, statornici si increzatori.

Un antrenament ferm si atent este esential pentru aceasta rasa, altfel ar putea deveni caini excesiv de agresivi si, prin urmare, periculosi. Daca i se acorda atentia necesara rottweiller ul este un caine loial si prietenos.
Stapanii trebuie sa fie pregatiti sa faca fata staturii masive a acestuia. Rottweiler ul este un aparator innascut. E foarte inteligent, fapt demonstrat de folosirea acestor caini in diferite actiuni ale politiei.

Din cauza staturii impresionante, antrenamentele trebuie sa inceapa de la o varsta frageda, cand cainele inca este mic. Aceasta rasa are nevoie de o mare atentie, si o buna socializare, in caz contrar putand deveni agresiv. Daca un rottweiler benficiaza de un antrenament sustinut, poate deveni chiar si un bun companion pentru copii.
Va accepta pisici si alte animale de casa atata timp cat s-a bucurat de o buna experienta cu aceastea cand era pui. Prietenii si membrii familiei sunt acceptati cu usurinta de acesta. In schimb strainii trebuie sa pastreze distanta.
Rottweiler ul poate trai intr-un apartament daca beneficiaza de exercitii suficiente. Totusi sunt destul de inactivi in spatii inchise, asa ca este recomandat un mic spatiu afara.
Rottweiler ul are nevoie de multe exercitii. Nici un exercitiu nu este prea mult pentru acest caine robust. Alergatul prin spatii deschise sau padure il face foarte fericit. Inotul sau alergatul pe langa o bicicleta sunt activitati perfecte pentru acest caine. De asemenea ii place si sa se joace cu mingea.

Dobermann Pinscher

Doberman pinscher-ul este o rasa de caini relativ noua, fiind oficial recunoscuta in 1900. Desi a fost creat initial pentru a fi un caine de paza si protectie feroce, temperamentul Dobermanului a fost mult atenuat, el devenind astazi un caine de companie iubitor si devotat, dar inca protector cu membrii familiei sale.

Istoricul si originea

La sfarsitul anilor 1800, in Thueringen, Germania, Louis Dobermann facea incercari pentru a crea cainele de paza perfect. Desi sursele de formare sunt adesea controversate, multe persoane sunt de parere ca Rottweilerul, pinscher-ul german cu parul neted si terrierul negru cu cafeniu au contribuit la dezvoltarea rasei.

In 1890, Dobermanul a luat nastere si pana in 1900, rasa a fost oficial recunoscuta. Curand, rasa a fost importata in Statele Unite. In 1921, a fost fondat clubul american al Doberman pinscher-ului, iar cainele a castigat rapid popularitate ca si rasa de caini utilitari.

Aspectul exterior si dimensiunile

Dobermanul da impresia de noblete si eleganta. Acest caine de talie medie este compact si bine proportionat. Blana sa este scurta, neagra cu ruginiu, negru cu cafeniu sau rosu inchis cu ruginiu. Noile varietati de culoare sunt reprezentate de cafeniu cu pete mai deschise la culoare (varietatea Isabella) si albastru cu pete mai deschise.

Dobermanul este un caine ce are capul de forma conica, iar urechile pot fi sau nu cupate. Urechile neclupate, in mod natural, atarna. Coada este amputata.

Inaltimea la greaban este de 66-71 cm la mascul si 61-66 cm la femela. Greutatea corporala este de 30-40 kg, la ambele sexe.

Personalitatea

Doberman pinscher-ul a fost creat pentru a fi atat un caine de paza, cat si un companion. Primii Dobermani erau mult mai agresivi decat cainele de astazi. In prezent, Dobermanul este mult mai prietenos, dar este in continuarea este un caine de paza si protectie excelent. Cu o socializare adecvata, Dobermanul este afectuos si loial, isi va pazi stapanul pana la ultima suflare.

Relatiile cu familia si casa

Dobermanul este un caine caruia ii place compania omului, dar nu este cea mai indicata rasa pentru familiile cu copii mici. In ciuda faptului ca este un caine loial si protector, daca este crescut sau educat inadecvat, rasa poate fi rautacioasa, neascultatoare si chiar agresiva. Dobermanul este un caine inteligent, dar poate fi dominator, nefiind cea mai indicata rasa pentru persoanele care detin pentru prima data un caine.

Dobermanul are tendinta de a raci cu usurinta, motiv pentru care trebuie tinuti in interiorul caminului in noptile mai racoroase. Oricat ar parea de ciudat, Dobermanul este un caine excelent pentru persoanele care locuiesc intr-un apartament.

Dresajul Dobermanul exceleaza in dresajul de supunere, dar, datorita unei doze de independente, rasa necesita o indrumare ferma si consecventa. Abilitatea rasei de a invata rapid a condus la utilizarea acesteia ca si caine-ghid pentru orbi si surzi.

Aspecte particulare

Popularitatea Dobermanului a condus la o crestere inadecvata. Aceasta a dus la dezvoltarea unui comportament agresiv in cazul unor exemplare. Asigurati-va sa va achizitionati Dobermanul de la crescatori cu reputatie.

Boli si afectiuni curente

Maladia Wobbler reprezinta o malformatie a oaselor gatului care determina durere la acest nivel si un mers vaccilant caracteristic (nesiguranta in mers).

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.     Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Dilatatia cardiaca este o afectiune cardiaca care are ca rezultat marirea, subtierea muschiului cardiac ce formeaza peretii inimii.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Alopecia este o tulburare care se manifesta prin caderea parului cainelui.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina.

In plus, Dobermanul este predispus maladiei von Willebrand, acneei, osteosarcomului si displaziei de cot.

Durata medie de viata a Doberman pinscher-ului este de 12-15 ani.

Chihuahua

Unul dintre cei mai mici caini, Chihuahua se crede ca ar fi originar din Mexic, de cateva secole. Tratat ca un caine sacru si chiar considerat ca ar fi implicat in trecerea sufletelor in viata de apoi, Chihuahua a fost intotdeauna o parte importanta a familiei care-l detinea.

Istoricul si originea

Originea exacta a Chihuahua este incerta, dar multi considera ca stramosii sai au fost o parte importanta in viata toltecilor, o civilizatie mexicana antica datand din secolul al IX-lea. Toltecii au denumit acest caine "Techichi". Dupa ce aztecii i-au biruit pe tolteci, rasa a cunoscut o ascensiune timp de cateva secole. Chihuahua a fost atat de venerat, incat arheologii le-au gasit ramasitele in mormintele antice. In 1520, Hernando Cortes cucereste Mexicul, ramanand putine consemnari cu privire la soarta Chihuahua. Pentru cateva secole, rasa s-a pierdut de-a lungul istoriei.

Spre sfarsitul anilor 1800, rasa a fost redescoperita si redenumita chihuahua dupa numele statului din nordul Mexicului unde s-au gasit multe statuete reprezentand acest caine. Mai tarziu, s-a demonstrat ca o multitudine de ramasite descoperite in apropierea orasului Mexico au apartinut cainilor din rasa Chihuahua.

Aspectul exterior si dimensiunile

Chihuahua este unul dintre cei mai mici caini. Capul este rotund, de forma unui mar, cu urechi ascutite si purtate ridicat. Chihuahua are fie o blana scurta, neteda, fie una lunga si matasoasa. Sunt acceptata aproape toate culorile. In Mexic, varietatea negru-cafeniu, precum si varietatea alb cu negru sunt cele mai apreciate. In Statele Unite, varietatile de culoare solide, compacte sunt preferate.

Chihuahua cantareste in medie 1-3 kg si are o inaltime de 15-23 cm.

Personalitatea

Chihuahua este un caine activ. Desi nu este foarte sociabil cu alte rase, Chihuahua se pare ca ar avea capacitatea de a-si recunoaste semenii (din aceeasi rasa), bucurandu-se de compania acestora. Fiind un animal de companie devotat si posesiv, Chihuahua are tendinta de a fi un pic gelos cand stapanul sau isi petrece timpul cu alte persoane. Uneori, aceasta gelozie poate crea reale probleme, in momentul in care rasa devine geloasa pe cainii de talie mai mare, putandu-se declansa adevarate dispute din care, dupa cum puteti banui, Chihuahua iese "sifonat".

Relatiile cu familia si casa

Datorita dimensiunilor lor mici, Chihuahua este cainele perfect pentru persoanele care locuiesc intr-un apartament si sunt o adevarata binefacere pentru persoanele in etate. Au tendinta de a nu fi toleranti cu copiii din moment ce nu le plac jocurile brutale.

Chihuahua este renumit ca fiind un caine de companie afectuos, devotat si loial familiei sale. In ciuda taliei lor, Chihuahua este vigilent cu strainii.

Dresajul

Chihuahua este un caine ce trebuie sa socializeze inca din copilarie pentru a preveni dezvoltarea tulburarilor de comportament sau agresivitatea.

Aspecte particulare

Varietatea de Chihuahua cu parul lung poate necesita o periere zilnica pentru a preveni matuirea si incurcarea parului. Datorita formei capul lor, Chihuahua are un punct slab in centrul capului (moalele capului). Din acest motiv, capul lor trebuie protejat pentru a preveni eventualele traumatisme in aceasta arie. Chihuahua trebuie protejat de ambiantele reci.

Boli si afectiuni curente

In general, Chihuahua este un caine rezistent si sanatos, cu putine griji de ordin medical. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost semnalate: Hidrocefalia este o tulburare caracterizata prin acumularea de lichid la nivelul creierului. Hipoglicemia este o afectiune asociata cu scaderea periculoasa a nivelului de glucoza din sange. Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza rotula (patela). Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot. Colabarea traheei este reprezentata de micsorarea diametrului traheei care determina o tuse persistenta.

Durata medie de viata a rasei Chihuahua este de 15-18 ani.