Pisica Cornish Rex

Cornish Rex este o mutatie genetica care provine de la o familie de pisici născute în 1950 la o fermă în Cornwall, Marea Britanie de unde vine şi prima parte a numelui rasei. Un pui de pisica, de sex masculin numit Kallibunker, a avut o extrem de neobişnuită blană crem, fină şi creaţă; fiind primul Cornish Rex. Este o pisica elegantă, cu blana ondulată, de statură mică spre medie. Semnul distinctiv al acestei rase este blana foarte scurtă, absenţa unui strat de blană primar şi forma ei cârlionţată şi ondulată.

Aceasta pisica are o faţă de ”vulpiţă”. Capul este în formă de pană cu pomeţi înalţi şi un nas drept. Urechile sunt destul de mari, situate sus pe cap, late la baza si rotunijte la varf.  Picioarele sunt lungi, lăbuţele ovale iar corpul este curbat un pic în sus de la coaste. Coada este lungă şi oblică spre vârf. Ochii sunt de formă ovală. Deşi este o pisică fină are o musculatură bine dezvoltată.

Odată ce-aţi văzut o astfel de pisică nu o veţi uita niciodată. Pisica Cornish Rex este incântătoare şi în mod constant fermecătoare şi captivantă. Simte nevoia să fie alături de oameni petrecând majoritatea timpului alături de ei. Este una dintre puţinele rase care se bucură de aclamaţiile şi ovaţiile mulţimii la un spectacol de pisici. În cazul în care alte pisici sunt speriate sau contrariate de către spectatori şi de zgomotul lor, aceste pisici adoră să fie în centrul atenţiei. Atunci când sunt libere să aleagă propriile locuri de dormit, prima opţiune este patul alături de stăpân. Acest lucru se datorează şi dorinţei lor de căldură.

Un lucru inedit la aceste pisici este felul în care işi folosesc labuţele aşa cum oamenii işi folosesc mainile; astfel unele pisici mănâncă apucând hrana şi ducand-o la gura cu lăbuţele; altele se folosesc de lăbuţe pentru a apuca obiectele mici sau pentru a le arunca. Dacă îi daţi unei Cornish Rex o bucaţică de sfoară vă veţi minuna cum ştie să intre în acţiune. Mişcările sale sunt complicate, curbate, sinuoase trecând uşor de la poziţia aproape bipedă la sărituri care de care mai năstruşnice.

Rasa de pisica Cornish Rex nu năparleşte mult, blana este usor de ingrijit si o periere săptămânală este de obicei suficientă. Datorită părului foarte scurt şi pentru a compensa pierderea de caldură alimentaţia trebuie sa fie bogată în grăsimi şi calorii. Speranţa medie de viaţă este de 12-14 ani. Sunt predispuse la afecţiuni ale ficatului sau rinichilor. Este greu de a găsi cuvinte pentru a descrie toate calităţile acestei rase de pisici dar putem spune uşor că Rex Cornish este cu adevarat un miracol al naturii ceea ce-i conferă uşor atât statutul de pisică spectacol cât şi un minunat animal de companie.

Pisica Korat

Pisica Korat este una dintre cele mai vechi rase de pisici. Originară din Thailanda, aceasta este numită după provincia Nakhon Ratchasima (de obicei numită “Korat” de către poporul Thailandez). În această ţară sunt cunoscute ca aducatoare de noroc, existând o adevarată tradiţie în ceea ce priveşte influenţa lor benefică, ele fiind oferite sub formă de cadouri tinerilor căsătoriţi.

La prima vedere, pentru un ochi mai putin avizat, această rasa pisica poate fi confundată cu Albastru de Rusia sau Chartreux. Pisicile Korat au mai multe caracteristici distinctive. Una dintre ele este capul ei, frecvent descris ca fiind “în forma de inimă”. Pisicile Korat sunt bine cunoscute pentru ochii lor relativ mari şi verzi, fiind una dintre puţinele rase întâlnite cu o singură culoare a ochilor. Pisoii se nasc cu ochii galbeni, galbeni verzui şi se transformă în culoarea verde odată cu atingerea vârstei de doi ani. Urechile sunt largi şi rotunjite la extremitatea liberă iar nasul este scurt si cu o uşoară convexitate, o altă caracteristică a acestei rasei.

Pisica Korat este o pisică compactă, cu un procent scăzut de grăsime corporală. Asta înseamnă că această rasă poate părea a fi o pisica mică, dar în realitate ele sunt mult mai grele şi mai solide decat arată. Trunchiul este bine dezvoltat, puternic şi elegant, cu spinarea uşor rotunjită. Coada este mai groasă la bază şi se subţiază către capăt. Pisicile Korat se maturizează lent, de multe ori ajung la vârsta de 5 ani până îsi ating potenţialul. Blana va fi întotdeauna de culoare argintie cu sclipiri albastre, caracteristică ce o face unică în rândul celorlalte pisici. Părul este fin şi mătăsos, fiind o reală plăcere sa-ţi plimbi mâna prin blăniţa ei

Această pisica este foarte jucăuşă şi loială stăpânului său, urmărindu-l peste tot prin casă sau prin curte. Aceste animale de companie adoră să se joace precum un caine, să alerge după jucării, să sară, să se caţere şi oricât de obosite ar fi parcă tot ar mai vrea să se joace un pic. Nu se adaptează foarte uşor la schimbări, nu-i place să i se schimbe habitatul. Pisoii trebuie obişnuiţi încă de mici cu compania omului, deoarece există riscul de salbăticire şi apoi pentru a fi domesticiţi şi învăţaţi cu omul necesită mult efort şi multă răbdare.

Caine Leonberger

Cainele Leonberger este un caine de munte de talie mare. Numele rasei provine de la orasul muntos Leonberg din sud-vestul Germaniei. Conform legendei pe la începutul anilor 1800 un anume Heinrich Essig si-a propus sa creeze o rasa caine care sa semene cu stema imperiala a orasului ce înfatisa un leu. Pentru a realiza acest lucru el a imperecheat Newfoundland-ul, St. Bernard-ul şi Ciobănescul de Pirinei obţinând astfel un caine de munte (lion=leu, berg=munte) ce si-a pastrat caracteristicile pâna astazi.

Cainii Leonberger sunt niste caini de dimensiuni mari, musculosi, eleganti cu un corp bine echilibrat. Aceasta rasa caine poate atinge o înaltime la nivelul greabanului de circa 80 cm la mascul si de 74 cm la femela si o greutate în jur de 62-77 kg la mascul si de 45-59 kg la femela. Caracteristica lor distinctiva este o masca neagra care acopera fata si ajunge pâna la ochi. Capul este în forma dreptunghiulara mai mare si mai profund la masculi, urechile sunt în forma triunghiulara aproape de cap, botul lung, nasul este mare si întotdeauna negru cu narile în mod clar evidentiate, Gâtul este musculos si puternic. Blana dubla, este de lungime medie si lunga, rezistenta la apa si se gaseste în nuante diferite, rosu-auriu, galben-maroniu, rosu-maroniu, rosu-brun, galben-pal, precum si orice combinatie a acestor culori. Coada acestor caini este foarte stufoasa.

În conformitate cu scopul sau initial, acest animal de companie are un caracter plin de viata, curajos, inteligent, echilibrat si afectuos. Poate fi astfel luat oriunde fara dificultate si se ajusteaza cu usurinta la o varietate de circumstante. Are mereu o expresie dulce ceea ce-l face iubit de toata lumea. Inteligenta lor este extraordinara, loialitatea si dragostea lor pentru familie este de neegalat. Este deosebit de prietenos cu copiii, cu foarte multa rabdare chiar si cu cei mai obraznici. Daca situatia devine prea tensionanta de cele mai multe ori în loc de a afisa orice fel de agresiune, cainele Leonberger, pur si simplu pleaca. Acesti caini nu raspund foarte bine la metode dure de dresaj, necesita multa rabdare. Proprietarii trebuie sa fie fermi, dar calmi, încrezatori si coerenti în comenzi. Aceasta rasa caine se intelege bine cu alti caini si alte animale de companie.

Nu sunt recomandati pentru viata de apartament, ei prefera sa stea la o casa ce are o curte de marime cel putin medie iar climatul mai racoros nu-i sperie de loc. Le place foarte mult sa innoate. Speranta medie de viata a acestui caine este de 8-10 ani. La fel ca la orice rasa caine de talie mare sunt predispusi la displazie de sold, si a altor boli sau tulburari ale scheletului. De asemenea mai pot avea afectiuni ale pleoapelor (marginile libere ale pleoapelor se rasucesc în interior ducând la iritarea globului ocular), torsiunea sau dilatatia gastrica (umplerea stomacului cu aer si torsionarea acestuia, motiv ce poate pune viata cainelui în pericol).

Canarii

Canarul este o pasare cunoscuta in special pentru trilurile prelungi si armonioase si pentru penajul galben stralucitor. Este nepretentios, adaptat traiului solitar, si se inmulteste relativ usor in captivitate. Este importanta decizia de a adopta un mascul sau o femela, deoarece masculul canta mai frumos! 

Canarul mascul canta mai frumos!

Un canar mascul adult este usor de recunoscut atat dupa marime cat si dupa trilurile specifice, puternice si melodioase; femela canta mai putin si nu atat de melodios. Atunci cand alegem un canar, este bine sa observam bine si mai mult timp toate pasarile puse in vanzare daca dorim un cantaret in toata puterea cuvantului. Atunci cand canta, masculul isi zburleste puful din crestetul capului, se infoaie si isi umfla gusa, iar sunetele, foarte puternice, clare si bine conturate, sunt emise cu ciocul aproape inchis.

Canarul si originea lui

Dupa cum ne spune si numele acestei pasari, canarul este originar din Arhipelagul Canarelor si Azorelor. Primii canari nedomesticiti au fost adusi in Europa in secolul XIV - mai precis, in luna iulie a anului 1402 in portul Cadix din Franta, de catre exploratorul normand de la curtea regelui Carol VI, Jean de Bethencourt, care a oferit in dar o astfel de pasare lui Henri al II-lea de Castilia.

Peste aproape 100 de ani, in 1493, spaniolii au inceput un comert infloritor cu aceste pasari de companie, detinand si monopolul datorita interdictiei de a exporta femele din aceasta specie. Monopolul a fost distrus la sfarsitul secolului XIV odata cu naufragiul, in apropierea insulei Elba, al unei nave care aducea un transport din Insulele Canare si astfel comertul cu aceste pasari s-a extins in intreaga Europa.

Canarul galben, asa cum ne este familiar astazi, este rezultatul unei selectii genetice riguroase, care s-a definitivat ca rasa de-abia in secolul XVII, in anul 1670.

Crescatorii nu s-au rezumat la a creea diverse varietati de culoare si penaj, ci au urmarit si "modelarea" cantecului acestora, bazandu-se pe observatia ca exemplarele nascute in captivitate au abilitatea de a invata si reda intr-o maniera destul de fidela cantecul altor pasari.

Rasele de canari

Oricat ar parea de incredibil, in prezent sunt recunoscute 30 de rase de canari cu peste 300 de varietati: canarii frizati, canarii motati, canarii cocosati (care aduc destul de mult cu anumite specii de papagal). Rasele de canari sunt impartite in trei grupe principale:

• canarii cantatori - 3 rase;
  
• canarii de culoare - o rasa cu 282 de varietati (deosebite prin cele 282 de nuante diferite);
  
• canarii de postura: 25 de rase.

Porcusorul de Guineea

Asadar ai achizitionat sau intentionezi sa achizitionezi un porcusor de guinea, un animalutz de casa foarte cuminte, decorativ si relativ usor de ingrijit! Ca sa-ti faci o idee, vom prezenta in continuare cateva notiuni generale despre porcusorii de guineea.

Generalitati

In acest caz, trebuie sa stii ca purcelul de guineea este originar din America de Sud si face parte din familia rozatoarelor iar carnea lui este apreciata ca delicatesa de anumite populatii indigene! De asemenea, este important de stiut ca purcelul de guineea este animalutzul de laborator pe care se fac teste si ca denumirea lui este si aceea de cobai!

Unde ii amplasezi cusca?

Noul tau companion va sta in camera in care stai si tu cel mai mult, dar care nu este bine sa fie totusi prea zgomotoasa. Trebuie sa il feresti de sursele de caldura si de lumina directa a soarelui – pe langa faptul ca nu ii fac bine, expunerea prelungita la caldura si soare intens este posibil chiar sa provoace moartea purcelusului. Dar nici curentul nu este prietenul lui cel mai bun – porcusorul tau ar putea raci foarte repede. Vara, de exemplu, nu incerca sa il racoresti punand un ventilator in apropierea custii. S-ar putea sa ii faci mai mult rau decat bine. Ca sa il ajuti totusi sa se racoreasca pune in cusca o sticla cu apa rece. Animalutzul se va "tolani" in apropierea ei si astfel isi va regla temperatura corpului.

De asemenea, incearca sa nu fumezi in camera in care ai decis sa tii porcusorul - fumul de tigara este foarte nociv pentru purceii de guineea!

Ce mananca porcusorul de guineea?

Iti poti hrani porcusorul cu fan (iarba uscata), legume si fructe. Iata cateva exemple de legume si fructe pe care le poti oferi companionului tau: mere (atentie! Unii porcusori au reactii alergice la mere deci la inceput este indicat sa le administrezi in cantitati mici si sa-i observi reactia), banane, ardei rosii, verzi si galbeni, morcovi (inclusiv frunzele), iarba (dar - atentie! - sa nu fie stropita cu otrava sau cu alte substante toxice), rosii, salata verde. Poti sa ii dai de asemenea pepene (galben si rosu dar in cantitati mici deoarece contin multa apa. Alimentele de evitat in alimentatia purcelului de guineea sunt: varza, fasolea, semintele (pot perfora esofagul), alunele, pastaile salbatice (pot fi otravitoare).

Apa este esentiala pentru porcusorul de guineea. Nu pune apa intr-un castronel, vei avea un animalutz ud si o cusca murdara. Apa trebuie pusa intr-un recipient special (se gaseste in pet-shopuri). Apa trebuie schimbata zilnic si recipientul trebuie igienizat de fiecare data.

Un supliment foarte important pentru porcusorul de guineea este vitamina C. Cu toate acestea, nu pune vitamine pentru copii sau sucuri in apa, pot fi toxice deoarece majoritatea contin zahar; mai bine alegi o alimentatie bogata in vitamina C - patrunjelul este foarte apreciat de purcelul de guineea si contine o cantitate mare de vitamina C; in schimb, se evita citricele, deoarece ii pot irita stomacul.

Bobtail sau Old English Sheepdog

Bobtail-ul, de asemenea cunoscut si ca Old English Sheepdog, este un caine cu infatisare de ursulet de plus, pufos. Adora sa se zbenguie si sa se joace cu copiii, dar la fel de mult ii place sa-si petreaca cateva momente din zi singur, fara sa fie deranjat. Blana sa deasa si flocoasa necesita multa ingrijire sau vizite periodice la salonul de cosmetica canina.

Istoricul si originea

Se crede ca Bobtail-ul a fost creat la inceputul anilor 1800 in sud-vestul Angliei. Rasele utilizate la crearea acestei rase unice sunt controversate. Una dintre teoriile cu privire la originile rasei sustinea ca Bobtail-ul este rezultatul imperecherii dintre rasele Barbone si Deerhound. Alta sustine ca Bobtail-ul este rezultatul incrucisarii Briard-ului cu Bergamasco, iar a treia teorie este de parere ca aceasta rasa ar descinde dintr-un caine flocos de nationalitate rusa denumit „Owtchar”, care fusese adus de corabierii din tinuturile baltice in Marea Britanie. Se presupune ca Bobtail-ul ar fi fost crescut si ameliorat de catre fermierii englezi, care aveau nevoie de un caine care sa le pazeasca si pastoreasca turmele de vite si de oi. Inca de la inceputurile rasei, cozile Bobtail-ilor erau scurtate ca o modalitate de identificare a cainilor utilitari scutiti de taxe, de unde si denumirea de Bobtail. Blana lor deasa si flocoasa era adesea tunsa in fiecare primavara, toarsa si utilizata pentru teserea de paturi sau alte confectii.

In secolul al XIX-lea, Bobtail-ul ajunsese sa fie intens utilizat in agricultura. In 1873, Bobtail-ul era pentru prima data prezent intr-o expozitie canina in Anglia.

Pana in 1880, Bobtail-ul era importat in Statele Unite unde a devenit destul de popular in randul celor mai instarite familii americane. In 1905, Bobtail-ul a fost recunoscut de catre American Kennel Club ca membru al grupei cainilor ciobanesti si de cireada.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bobtail-ul este un caine compact cu linia spinarii care se inclina in fata de la nivelul soldurilor spre omoplati, aspect foarte rar intalnit la rasele de caini. Capul este mare si plat cu urechi mici, blegi. Ochii pot fi albastri sau caprui, unele exemplare putand fi chiar ceacare. Nasul este mare si negru. Corpul Bobtail-ului este robust, bine proportionat si musculos. Toracele este lat si adanc. Membrele anterioare sunt drepte si sunt prevazute cu labe mici si rotunjite. Coada este scurtata aproape de baza, daca exemplarul dumneavoastra nu se naste cu ea scurta. Blana sa flocoasa este o caracteristica a rasei. Este dubla si lunga. Culoarea robei poate fi albastruie, gri, gri albastruie sau blue merle cu pete albe. Bobtail-ul are mersul asemanator cu cel al ursului.

Bobtail-ul adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 56-61 cm la mascul si de circa 51-54 cm la femela. Bobtail-ii, la maturitate, pot atinge o greutate corporala de peste 27 kg, unele exemplare putand ajunge si pana la 45-47 kg.

Personalitatea

Bobtail-ul este un caine urias bland si iubaret. Majoritatea sunt foarte afectuosi, dar unele exemplare pot fi agresive cu strainii daca nu socializeaza adecvat inca din copilarie. Este un caine cu un temperament echilibrat si usor adaptabil. Bobtail-ii sunt prietenosi, inteligenti, loiali si protectori, pastrandu-si instinctul gregar nativ.

Relatiile cu familia si casa

Bobtail-ul este cel mai multumit intr-o familie cu copii. Nimic nu-l face mai fericit decat sa se joace cu copiii, dar are nevoie si de anumite clipe de singuratate. Bobtail-ii au un instinct gregar puternic, avand tendinta „de a pastori” copiii mici. Desi este un caine de talie mare, el nu este atat de activ, astfel ca e foarte posibil sa-l gasiti de multe ori lancezind pe canapea.

Bobtail-ul se poate adapta traiului intr-un apartament daca este scos zilnic la plimbari sau intr-o curte imprejmuita. Bobtail-ul este destul de activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca i se ofera o curte de dimensiuni rezonabile in care sa zburde liber.

Dresajul

Unele exemplare pot fi incapatanate si independente, facand dresarea acestora un pic mai dificila. Bobtail-ul trebuie sa fie educat de catre un stapan ferm, consecvent si rabdator.

Aspecte particulare

Bobtail-ul are mult par, care necesita o pieptanare si o periere zilnica pentru a preveni incurcarea si matuirea acestuia. Moatele si parul incalcit care se formeaza vor fi indepartate prin tundere, cu atentie, astfel incat sa nu fie lezata pielea. Daca exemplarul dumneavoastra nu participa la expozitiile canine, atunci, pentru a va inlesni ingrijirea si intretinerea acestuia, este indicat sa-l tundeti scurt la circa 3-4 luni. Parul din jurul ochilor si de la nivelul extremitatilor membrelor va fi trimat cu o foarfeca boanta. In general, primavara (aprilie-mai), Bobtail-ul naparleste masiv.

Boli si afectiuni curente

Bobtail-ul este, in general, o rasa robusta si rezistenta, special conceputa pentru a infrunta cu stocism toate intemperiile. Ca si in cazul altor rase, nici el nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical:

- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

- cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

- atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

- entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

- demodecia este o afectiune parazitara a pielii.

- anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare sangvina grava, care are ca rezultat aparitia anemiei profunde.

- suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea starii generale, profunde.

- intoxicatia cu ivermectina – sensibilitatea la ivermectina, un medicament antiparazitar uzual, poate aparea datorita unei anomalii genetice. Acest medicament trebuie utilizat cu precautie la aceasta rasa.

- instabilitatea vertebrala cervicala, sindromul Wobbler, este o malformatie a coloanei vertebrale din regiunea gatului care induce infirmitate, nesiguranta in mers si, eventual, paralizie.

Bobtail-ul este, de asemenea, predispus criptorhidiei, surditatii si diabetului.

Speranta medie de viata a Bobtail-ului este de 10-12 ani.

Dalmatian

Usor de recunoscut dupa blana sa alba cu pete negre, Dalmatianul este un caine de paza bun si un protector nativ. Numit, de asemenea, Carriage Dog (cainele de transportor), Dalmatianul are o lunga istorie in acompanierea stapanilor lui in carele de lupta, trasuri si chiar in masinile de pompieri.

Istoricul si originea

Istoricul dalmatianului este incert. Expertii se contrazic cu privire la tara de origine a acestei rase. Dalmatia, o provincie din Yugoslavia si candva a Austriei, si-a revendicat originea dalmatienilor. Cu toate acestea, Franta, India, Grecia si alte cateva state au facut acelasi lucru. Gravuri provenite din Grecia Antica reprezentau un caine atletic alergand in spatele carelor de lupta. Dalmatianul insotea diligentele de transport oferindu-le protectia fata de atacurile banditilor. Miezul noptii ii prindea dormind langa cai, in grajduri pazindu-i bunurile stapanului. De-a lungul timpului, dalmatianul a fost utilizat ca si caine-pompier, caine de circ, in misiunile de cautare si salvare, precum si pentru vanatoare si recuperare. Recent, acest „interpret" patat a castigat popularitate ca una dintre rasele favorite ale Hollywood-ului. American Kennel Club a recunoscut dalmatianul, pentru prima data, in 1888, ca membrul al grupei non-sporting (de agrement).

Aspectul exterior si dimensiunile

Dalmatianul este un caine de talie medie, cu un corp musculos si parul neted. Expresia fetei exprima inteligenta si loialitate. Rasa are o blana scurta si deasa, compacta, bine atasata de corp. Petele sunt negre sau maro, rotunde. Ele incep sa apara in jurul varstei de 2 saptamani. Fruntea este lata. Urechile sunt triunghiulare si pendulante, varful lor ajungand pana la jumatatea obrazului. Dalmatianul are ochii albastri sau caprui. Combinatiile acestor culori sunt acceptate. Nasul trebuie sa fie de aceeasi culoare cu a petelor.

Inaltimea la greaban este de 50-60 cm la mascul si de 50-55 cm la femela, iar greutatea situandu-se la ambele sexe in jurul a 25 kg.

Personalitatea

Dalmatianul este un caine activ, energic, bine cunoscut pentru caracterul sau protector exacerbat. Desi nu este renumit ca si caine care latra excesiv, Dalmatianul isi avertizeaza proprietarul vocal cand se apropie strainii. Rasa este, in general, dornica sa va faca pe plac, desi nu este foarte prietenoasa cu persoanele pe care nu le cunoaste si in care nu are incredere.

Relatiile cu familia si casa

Aceasta rasa este intr-adevar un animal de companie adresat familiei. Se inteleg bine cu copii si alte animalute de casa, mai ales daca sunt crescuti cu acestea de mici. Aceasta rasa adora sa faca miscare si sa se mentina activa, indragind plimbarile lungi sau alergatul. Unii proprietari relateaza ca dalmatienii lor sunt foarte curajosi si le place sa exploreze.

Dresajul

Dalmatianul este un caine inteligent, care invata rapid. Ei au fost antrenati cu succes pentru recuperarea, salvarea, efectuarea de trucuri in cadrul spectacolelor de circ si ca si caine insotitor al trasurilor. Dalmatienii va vor asigura o protectie excelenta. Ei sunt considerati ca fiind usor de dresat.

Aspecte particulare

Dalmatienii naparlesc. Parul lor scurt, alb este usor de sesizat pe imbracaminte sau pe mobilier. Periindu-va dalmatianul o data sau de doua ori pe saptamana, va asigurati ca parul mort este inlaturat. Dalmatienii pot avea o piele „crustoasa", aparand matreata in timpul lunilor de iarna cand umiditatea este scazuta.

Urechile dalmatienilor sunt foarte subtiri, beneficiind de o vascularizatie saraca in comparatie cu restul corpului. Din acest motiv, se pot produce degeraturi ale urechilor, daca animalutul dumneavoastra este lasat prea mult afara in zilele geroase.

Boli si afectiuni curente

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar al cainelui, avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare. Dalmatienii sunt, in mod particular, susceptibili urolitiazei cu urati.

Polineuropatia este o degenerare a nervilor care poate determina o stare de slabiciune la nivelul tuturor membrelor si imposibilitatea animalului de a se deplasa. Afectiunea apare, in general, in jurul varstei de 1-1 ½ ani.

Districhiasis-ul reprezinta o tulburare de crestere a genelor pe marginea libera a pleoapelor. Ele cresc spre interiorul ochiului, in loc sa creasca inspre exterior. Genele situate anormal freaca suprafata ochiului (corneea), cauzand iritatii.

In plus, dalmatienii sunt predispusi atopiei, dermatitelor, demodicozei si surditatii.

Durata medie de viata a Dalmatianului este de 10-13 ani.

Intra pe forum si discuta despre aceasta rasa de caini impreuna cu alti iubitori sau crescatori de Dalmatian.