twitter
    Find out what I'm doing, Follow Me :)
Se afișează postările cu eticheta hrana papagalilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hrana papagalilor. Afișați toate postările

vineri, 9 iulie 2010

Papagal Cacadu

Dintre cele 340 de specii de papagali (Psittaciformes) cunoscute, 17 fac parte din familia Cacatuidae. Ei provin din Australia, Indonezia, Noua Guinee şi insulele Filipine.
     Caracteristica comună a papagalilor Cacadu este creasta penată. Majoritatea au culoarea albă, dar unii sunt de culoarea gri, roz sau negru. Înălţimea lor este cuprinsă între 30 şi 52 cm, excepţie făcând cacaduul negru care poată să atingă şi înălţimea de 67 cm.
     Trăiesc în stoluri, îşi fac cuiburile în copaci sau pe stânci, şi se hrănesc cu vegetaţie, uneori distrugând chiar şi recoltele oamenilor.
     Popularitatea papagalilor Cacadu se datorează inteligenţei lor, capacităţii de a imita cuvinte, şi nu în ultimul rând caracterului afectiv (ei pot fi prieteni atât cu oamenii cât şi cu animalele acestora – pisici, câini).
     Cei care doresc să crească papagali cacadu ar trebui să ia în considerare faptul că aceste păsări necesită foarte multă atenţie, sunt foarte gălăgioşi, au un cioc puternic şi le place să ciugulească tot ce găsesc în jurul lor. Pentru a salva mobila şi obiectele din casă este indicat să nu fie lăsaţi liberi şi să li se asigure jucării.
     Se hrănesc cu mâncare granulată, acesta se poate achiziţiona din magazinele de specialitate, cu fructe şi legume proaspete. Li se mai poate da, ca recompensă şi în cantităţi mici, nuci, alune sau seminţe de floarea soarelui.
Vă prezentăm câteva exemplare de papagali cacadu:
     Cacaduul cu creasta galbenă (Cacatua sulphurea) provine din Indonezia. Are aproximativ 35 cm înălţime, penajul este de culoarea albă cu nuanţe de galben pe creastă, coadă şi obraji. Prezintă mai multe varietăţi, printre ele cacaduul cu creasta citronCacatua sulphurea citrinocristata) al cărui penaj alb este decorat cu nuanţe portocalii. (
     Cacaduul Gang Gang (Callocephalon fimbriatum) provine din sud-estul Australiei. Este mai mic de statură, având înălţimea de 33-35 cm şi greutatea corporală de 240-330 g. Penajul este de culoarea gri, masculul având festoanele de la pene mai pale, de culoarea gri deschis, albă, şi creasta de culoarea roşie, iar femelele având creasta de culoarea cenuşie şi festoanele de la pene de culoarea galbenă-portocalie. Acest papagal este mai blând şi mai tăcut decât restul papagalilor Cacadu, trăiesc aproximativ 50 de ani.
     Cacaduul Moluccan (Cacatua moluccensis) provine de pe insulele Moluccani din Indonezia. Este un papagal mai mare de statură, având înălţimea medie de 50 cm. Penajul, la fel şi creasta, are culoarea albă cu nuanţe de roz sau portocaliu. Este foarte gălăgios, agresiv şi necesită foarte multă atenţie. Trăieşte între 60-90 de ani.
     Cacaduul Galah (Galah eolophus roseicapillus) face parte din categoria cacaduurilor cu pieptul roz (Eolophus roseicapillus) şi provine din Australia. Are înălţimea de 35 cm, greutatea de 280-320 g. Penajul de pe piept şi cap este de culoarea roz închis, aripile şi coada sunt gri iar creasta este roz deschis-alb. Deosebirea dintre mascul şi femelă se face prin culoarea irisului, care la femele este de culoarea roşie. Trăieşte, în captivitate, 70-80 de ani.
     Cacaduul Umbrelar (Cacatua alba) provine din Indonezia. Are penajul şi creasata de culoarea albă. Este un papagal mai mare de statură, are înălţimea de 45-50 cm şi greutatea corporală de 400 g la femele, 700 g la masculi. Diferenţa dintre mascul şi femelă se poate face prin culoarea irisului, femela având irisul de culoarea roşu închis, iar masculul de culoarea neagră.
     Cacaduul Goffin sau Tanimbar (Cacatua goffini) provine din Indonezia. Este cel mai mic papagal Cacadu, având înălţimea de aproximativ 31 cm şi greutatea de 350 g. Are creasta mai mică, penajul este de culoarea albă, cu o pată roz-portocalie pe faţă şi o nuanţă galbenă pe aripi.
     Cacaduul Palm (Probosciger aterrimus), numit şi Goliat, provine din Noua Guinee şi nordul Australiei. Are înălţimea de 55-60 cm şi greutatea cuprinsă între 500-1 000 g. Are penajul de culoarea neagră sau gri şi are o pată roşie-portocalie pe faţă care îşi intensifică culoarea atunci când papagalul se enervează.
     Dintre papagalii cacadu cu penajul de culoarea negră mai putem aminti: cacaduul negru cu coada galbenă (Calyptorhynchus funereus), care are înălţimea între 55-65 cm, greutatea de 800 g şi are pete de culoare galbenă pe coadă şi faţă; cacaduul negru cu coada roşie (Calyptorhynchus banksii), care are înălţimea de 60 cm, greutatea cuprinsă între 670-920 g la masculi, 615-870 g la femele şi are două dungi laterale roşii pe coadă; cacaduul negru lucios (Calyptorhynchus lathami), care seamănă cu cel cu coada roşie, dar este mai micuţă, având înălţimea cuprinsă între 46-50 cm; şi cacaduul negru cu coada albă.
     Cacaduul Corella (Cacatua sanguinea) provine din Australia. Are înălţimea de 36-40 cm, greutatea de 600-800 g. Trăieşte aproximativ 20 de ani şi este capabil să înveţe să vorbească.
     Cacaduul Maior Mitchell (Lophocroa leadbeateri), numit în cinstea lui Thomas Livingstons Mitchell, explorator al Australiei, face parte din categoria cacaduurilor cu pieptul roz şi provine din Australia. Este un papagal de mărime medie, seamănă cu cacaduul Galah, însă are penajul de un roz mai deschis.

luni, 28 iunie 2010

Hrana Papagalilor

Nevoile papagalului:
          -apa;
          -saruri minerale;
          -aminoacizi;
          -vitamine;
          -glucide;
          -lipide, proteine.
     Pentru papagali nevoia nutritiva si nevoia energetica sunt esentiale. Nevoile energetice sunt variabile in functie de temperatura(anotimp), de activitatea naturala (daca specia detinuta este calma, activa), de perioada de reproducere.
     Nevoia de substante nutritive este deosebit de importanta pentru crestere.
     Nu pierdeti niciodata din vedere ca in hranirea pasarilor trebuie sa evitati:
          -o alimentatie prea bogata - supradozare vitaminica;
          -o alimentatie prea saraca, mai ales in sezonul de reproducere, in perioada de crestere sau iarna,
          acestea fiind perioade cand forta vitala depinde de caloriile primite care se cosuma usor si trebuie
          compensate. 
Vitaminele din hrana papagalilor
 
Multe pasari, mai ales cele crescute in singuratate, primesc o hrana foarte putin variata, compusa din grane si din preparate din mere, care insa duce la carente in vitamine si la maladii de ficat. Tabloul de mai jos va va ajuta sa echilibrati hrana pasarii dumneavoastra - sunt prezentate functiile vitaminelor si alimentele in care se gasesc :

Vitamina A - liposolubila - necesara cresterii, vederii nocturne - Legume verzi si galbene : varza, morcovi,
   fructe proaspete
Vitamina D - liposolubila - intervine in formarea oaselor, a metabolismului calciului si fosforului, necesar
    absorbtiei calciului - ulei de ficat de morun, ulei de somon, galbenus de ou
Vitamina E - liposolubila - protejeaza tesutul de oxidare - uleiuri vegetale, grane si cereale, germeni de
   grau, salata
Vitamina B1 - participa la degradarea hidratilor de carbon, influenteaza functia cardiaca si nervii
    cereale degrane, oua, drojdie
Vitamina B2 - hidrosolubila - necesara metabolismului celular si transformarii alimentelor in energie,
   influenteaza productia hormonala - cereale si grane, ou, legume verzi, drojdie
Vitamina B6 - hidrosolubila - prezenta in formarea globulelor rosii si a antocorpilor - cereale, grane,
   banane, legume, germeni de grau, drojdie
Vitamina H - hidrosolubila - necesara metabolismului hidratilor de carbon, a proteinelor si a
    grasimilor - galbenus de ou,legume verzi
Vitamina C - hidrosolubila - participa la sinteza tesutului conjunctiv, a hormonilor si la cicatrizare
    citrice, varza, cartofi, legume proaspete, rosii, kiwi 

Tipetele papagalilor

Cand un papagal tipa este pentru ca el vrea sa aiba ceva sau ii lipseste ceva . Mai multi crescatori au declarat din experienta proprie ca papagalii lor tipa numai atunci cand nevoile lor nu sunt satisfacute : baia, legumele, fructele, dulciurile.
     Cel mai bine este sa intelegem cat mai repede necesitatile papagalilor, pentru ca necesitatea acestora de a tipa sa fie cat mai redusa. O pasare careia i se da atentie, care se simte in familie si cu dorintele indeplinite este o pasare fericita si implinita, care va vocaliza de placere. In natura papagalii tipa pentru a comunica intre ei, pentru a semnala un pericol, pentru a semnala un copac cu fructe, pentru a atrage partenerul. Tipetele lor trebuie sa strabata distante, pentru a ajunge la urechile celor carora le sunt destinate. In captivitete tipa pentru acelasi lucru : castronelul este gol, pentru a atrage atentia stapanului ; o persoana straina reprezinta un pericol si el tipa pentru a atrage atentia celor din casa.
    Tipetele papagalului pot deveni stresante si deranjante in casa la noi ; pentru aceasta trebuie sa ne amintim ca papagalul are in captivitate o viata de cuplu foarte intens traita ; disparitia unui membru al cuplului reprezinta o adevarata drama pentru supravietuitor. Izoland un papagal singur cand toata familia se aduna acasa, pentru a avea liniste, ne expunem la tipete care sunt expresia profundei lui nefericiri.
    Trebuie sa ne obisnuim sa consideram papagalul un animal inteligent si sa-i oferim preocupari care sa-l impiedice sa se plictiseasca. In natura, ei sunt ocupati tot impul cu activitatile zilnice si plictiseala nu are timp sa apara. In colivie totul ii este adus la cioc ; el nu are mare lucru de facut decat sa ne atraga atentia prin nazdravanii sau tipete.
    A le capta atentia prin ascunderea nucilor, de exemplu sau prin alte joculete sunt alte metode de a evita tipetele lor de atentionare