Caine Leonberger

Cainele Leonberger este un caine de munte de talie mare. Numele rasei provine de la orasul muntos Leonberg din sud-vestul Germaniei. Conform legendei pe la începutul anilor 1800 un anume Heinrich Essig si-a propus sa creeze o rasa caine care sa semene cu stema imperiala a orasului ce înfatisa un leu. Pentru a realiza acest lucru el a imperecheat Newfoundland-ul, St. Bernard-ul şi Ciobănescul de Pirinei obţinând astfel un caine de munte (lion=leu, berg=munte) ce si-a pastrat caracteristicile pâna astazi.

Cainii Leonberger sunt niste caini de dimensiuni mari, musculosi, eleganti cu un corp bine echilibrat. Aceasta rasa caine poate atinge o înaltime la nivelul greabanului de circa 80 cm la mascul si de 74 cm la femela si o greutate în jur de 62-77 kg la mascul si de 45-59 kg la femela. Caracteristica lor distinctiva este o masca neagra care acopera fata si ajunge pâna la ochi. Capul este în forma dreptunghiulara mai mare si mai profund la masculi, urechile sunt în forma triunghiulara aproape de cap, botul lung, nasul este mare si întotdeauna negru cu narile în mod clar evidentiate, Gâtul este musculos si puternic. Blana dubla, este de lungime medie si lunga, rezistenta la apa si se gaseste în nuante diferite, rosu-auriu, galben-maroniu, rosu-maroniu, rosu-brun, galben-pal, precum si orice combinatie a acestor culori. Coada acestor caini este foarte stufoasa.

În conformitate cu scopul sau initial, acest animal de companie are un caracter plin de viata, curajos, inteligent, echilibrat si afectuos. Poate fi astfel luat oriunde fara dificultate si se ajusteaza cu usurinta la o varietate de circumstante. Are mereu o expresie dulce ceea ce-l face iubit de toata lumea. Inteligenta lor este extraordinara, loialitatea si dragostea lor pentru familie este de neegalat. Este deosebit de prietenos cu copiii, cu foarte multa rabdare chiar si cu cei mai obraznici. Daca situatia devine prea tensionanta de cele mai multe ori în loc de a afisa orice fel de agresiune, cainele Leonberger, pur si simplu pleaca. Acesti caini nu raspund foarte bine la metode dure de dresaj, necesita multa rabdare. Proprietarii trebuie sa fie fermi, dar calmi, încrezatori si coerenti în comenzi. Aceasta rasa caine se intelege bine cu alti caini si alte animale de companie.

Nu sunt recomandati pentru viata de apartament, ei prefera sa stea la o casa ce are o curte de marime cel putin medie iar climatul mai racoros nu-i sperie de loc. Le place foarte mult sa innoate. Speranta medie de viata a acestui caine este de 8-10 ani. La fel ca la orice rasa caine de talie mare sunt predispusi la displazie de sold, si a altor boli sau tulburari ale scheletului. De asemenea mai pot avea afectiuni ale pleoapelor (marginile libere ale pleoapelor se rasucesc în interior ducând la iritarea globului ocular), torsiunea sau dilatatia gastrica (umplerea stomacului cu aer si torsionarea acestuia, motiv ce poate pune viata cainelui în pericol).

Dalmatian

Usor de recunoscut dupa blana sa alba cu pete negre, Dalmatianul este un caine de paza bun si un protector nativ. Numit, de asemenea, Carriage Dog (cainele de transportor), Dalmatianul are o lunga istorie in acompanierea stapanilor lui in carele de lupta, trasuri si chiar in masinile de pompieri.

Istoricul si originea

Istoricul dalmatianului este incert. Expertii se contrazic cu privire la tara de origine a acestei rase. Dalmatia, o provincie din Yugoslavia si candva a Austriei, si-a revendicat originea dalmatienilor. Cu toate acestea, Franta, India, Grecia si alte cateva state au facut acelasi lucru. Gravuri provenite din Grecia Antica reprezentau un caine atletic alergand in spatele carelor de lupta. Dalmatianul insotea diligentele de transport oferindu-le protectia fata de atacurile banditilor. Miezul noptii ii prindea dormind langa cai, in grajduri pazindu-i bunurile stapanului. De-a lungul timpului, dalmatianul a fost utilizat ca si caine-pompier, caine de circ, in misiunile de cautare si salvare, precum si pentru vanatoare si recuperare. Recent, acest „interpret" patat a castigat popularitate ca una dintre rasele favorite ale Hollywood-ului. American Kennel Club a recunoscut dalmatianul, pentru prima data, in 1888, ca membrul al grupei non-sporting (de agrement).

Aspectul exterior si dimensiunile

Dalmatianul este un caine de talie medie, cu un corp musculos si parul neted. Expresia fetei exprima inteligenta si loialitate. Rasa are o blana scurta si deasa, compacta, bine atasata de corp. Petele sunt negre sau maro, rotunde. Ele incep sa apara in jurul varstei de 2 saptamani. Fruntea este lata. Urechile sunt triunghiulare si pendulante, varful lor ajungand pana la jumatatea obrazului. Dalmatianul are ochii albastri sau caprui. Combinatiile acestor culori sunt acceptate. Nasul trebuie sa fie de aceeasi culoare cu a petelor.

Inaltimea la greaban este de 50-60 cm la mascul si de 50-55 cm la femela, iar greutatea situandu-se la ambele sexe in jurul a 25 kg.

Personalitatea

Dalmatianul este un caine activ, energic, bine cunoscut pentru caracterul sau protector exacerbat. Desi nu este renumit ca si caine care latra excesiv, Dalmatianul isi avertizeaza proprietarul vocal cand se apropie strainii. Rasa este, in general, dornica sa va faca pe plac, desi nu este foarte prietenoasa cu persoanele pe care nu le cunoaste si in care nu are incredere.

Relatiile cu familia si casa

Aceasta rasa este intr-adevar un animal de companie adresat familiei. Se inteleg bine cu copii si alte animalute de casa, mai ales daca sunt crescuti cu acestea de mici. Aceasta rasa adora sa faca miscare si sa se mentina activa, indragind plimbarile lungi sau alergatul. Unii proprietari relateaza ca dalmatienii lor sunt foarte curajosi si le place sa exploreze.

Dresajul

Dalmatianul este un caine inteligent, care invata rapid. Ei au fost antrenati cu succes pentru recuperarea, salvarea, efectuarea de trucuri in cadrul spectacolelor de circ si ca si caine insotitor al trasurilor. Dalmatienii va vor asigura o protectie excelenta. Ei sunt considerati ca fiind usor de dresat.

Aspecte particulare

Dalmatienii naparlesc. Parul lor scurt, alb este usor de sesizat pe imbracaminte sau pe mobilier. Periindu-va dalmatianul o data sau de doua ori pe saptamana, va asigurati ca parul mort este inlaturat. Dalmatienii pot avea o piele „crustoasa", aparand matreata in timpul lunilor de iarna cand umiditatea este scazuta.

Urechile dalmatienilor sunt foarte subtiri, beneficiind de o vascularizatie saraca in comparatie cu restul corpului. Din acest motiv, se pot produce degeraturi ale urechilor, daca animalutul dumneavoastra este lasat prea mult afara in zilele geroase.

Boli si afectiuni curente

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar al cainelui, avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare. Dalmatienii sunt, in mod particular, susceptibili urolitiazei cu urati.

Polineuropatia este o degenerare a nervilor care poate determina o stare de slabiciune la nivelul tuturor membrelor si imposibilitatea animalului de a se deplasa. Afectiunea apare, in general, in jurul varstei de 1-1 ½ ani.

Districhiasis-ul reprezinta o tulburare de crestere a genelor pe marginea libera a pleoapelor. Ele cresc spre interiorul ochiului, in loc sa creasca inspre exterior. Genele situate anormal freaca suprafata ochiului (corneea), cauzand iritatii.

In plus, dalmatienii sunt predispusi atopiei, dermatitelor, demodicozei si surditatii.

Durata medie de viata a Dalmatianului este de 10-13 ani.

Intra pe forum si discuta despre aceasta rasa de caini impreuna cu alti iubitori sau crescatori de Dalmatian.

Rotweiller

Rottweiler ul provine din italianul Mastiff. In perioada Evului Mediu era folosit ca un caine de turma. Rasa a fost obtinuta in orasul german Rottweil in Wurttemberg. Pe cale de disparitie in anii 1800, rasa a reaparut la inceputul secolului XX multumita crescatori de caini din Stuttgart.

Cainele Rottweiler are un corp masiv si puternic. Musculos si atletic, are un cap mare si cu o frunte rotunda.

Botul este bine dezvoltat rottweiler ul avand o muscatura foarte puternica. Are ochii negri ce exprima bunavointa si loialitate. Urechile sunt triunghiulare, indreptate in fata iar nasul e lat si negru. Buzele sunt negre si interiorul gurii este de culoare inchisa.

Coada in mod normal este taiata. Blana este scurta, dura si groasa. Este de culoare neagra cu pete maro pe obraji si bot, labe si picioare.
Femela de Rottweiler poate da nastere pana la 12 pui o data.

Sunt specialisti ce sustin ca exista variatii de Rottweiler: Rottweiler ul german si Rottweiler ul american. Cel german este mai scund, mai grasut si are capul mai mare fata de cel american. Majoritatea insa sustin ca nu exista mai multe tipuri de rottweiler.

Rottweilerul este calm, usor de antrenat, curajos si devotat stapanului. Sunt luptatori neinfricati si par imuni la durere. Sunt seriosi, statornici si increzatori.

Un antrenament ferm si atent este esential pentru aceasta rasa, altfel ar putea deveni caini excesiv de agresivi si, prin urmare, periculosi. Daca i se acorda atentia necesara rottweiller ul este un caine loial si prietenos.
Stapanii trebuie sa fie pregatiti sa faca fata staturii masive a acestuia. Rottweiler ul este un aparator innascut. E foarte inteligent, fapt demonstrat de folosirea acestor caini in diferite actiuni ale politiei.

Din cauza staturii impresionante, antrenamentele trebuie sa inceapa de la o varsta frageda, cand cainele inca este mic. Aceasta rasa are nevoie de o mare atentie, si o buna socializare, in caz contrar putand deveni agresiv. Daca un rottweiler benficiaza de un antrenament sustinut, poate deveni chiar si un bun companion pentru copii.
Va accepta pisici si alte animale de casa atata timp cat s-a bucurat de o buna experienta cu aceastea cand era pui. Prietenii si membrii familiei sunt acceptati cu usurinta de acesta. In schimb strainii trebuie sa pastreze distanta.
Rottweiler ul poate trai intr-un apartament daca beneficiaza de exercitii suficiente. Totusi sunt destul de inactivi in spatii inchise, asa ca este recomandat un mic spatiu afara.
Rottweiler ul are nevoie de multe exercitii. Nici un exercitiu nu este prea mult pentru acest caine robust. Alergatul prin spatii deschise sau padure il face foarte fericit. Inotul sau alergatul pe langa o bicicleta sunt activitati perfecte pentru acest caine. De asemenea ii place si sa se joace cu mingea.

Dobermann Pinscher

Doberman pinscher-ul este o rasa de caini relativ noua, fiind oficial recunoscuta in 1900. Desi a fost creat initial pentru a fi un caine de paza si protectie feroce, temperamentul Dobermanului a fost mult atenuat, el devenind astazi un caine de companie iubitor si devotat, dar inca protector cu membrii familiei sale.

Istoricul si originea

La sfarsitul anilor 1800, in Thueringen, Germania, Louis Dobermann facea incercari pentru a crea cainele de paza perfect. Desi sursele de formare sunt adesea controversate, multe persoane sunt de parere ca Rottweilerul, pinscher-ul german cu parul neted si terrierul negru cu cafeniu au contribuit la dezvoltarea rasei.

In 1890, Dobermanul a luat nastere si pana in 1900, rasa a fost oficial recunoscuta. Curand, rasa a fost importata in Statele Unite. In 1921, a fost fondat clubul american al Doberman pinscher-ului, iar cainele a castigat rapid popularitate ca si rasa de caini utilitari.

Aspectul exterior si dimensiunile

Dobermanul da impresia de noblete si eleganta. Acest caine de talie medie este compact si bine proportionat. Blana sa este scurta, neagra cu ruginiu, negru cu cafeniu sau rosu inchis cu ruginiu. Noile varietati de culoare sunt reprezentate de cafeniu cu pete mai deschise la culoare (varietatea Isabella) si albastru cu pete mai deschise.

Dobermanul este un caine ce are capul de forma conica, iar urechile pot fi sau nu cupate. Urechile neclupate, in mod natural, atarna. Coada este amputata.

Inaltimea la greaban este de 66-71 cm la mascul si 61-66 cm la femela. Greutatea corporala este de 30-40 kg, la ambele sexe.

Personalitatea

Doberman pinscher-ul a fost creat pentru a fi atat un caine de paza, cat si un companion. Primii Dobermani erau mult mai agresivi decat cainele de astazi. In prezent, Dobermanul este mult mai prietenos, dar este in continuarea este un caine de paza si protectie excelent. Cu o socializare adecvata, Dobermanul este afectuos si loial, isi va pazi stapanul pana la ultima suflare.

Relatiile cu familia si casa

Dobermanul este un caine caruia ii place compania omului, dar nu este cea mai indicata rasa pentru familiile cu copii mici. In ciuda faptului ca este un caine loial si protector, daca este crescut sau educat inadecvat, rasa poate fi rautacioasa, neascultatoare si chiar agresiva. Dobermanul este un caine inteligent, dar poate fi dominator, nefiind cea mai indicata rasa pentru persoanele care detin pentru prima data un caine.

Dobermanul are tendinta de a raci cu usurinta, motiv pentru care trebuie tinuti in interiorul caminului in noptile mai racoroase. Oricat ar parea de ciudat, Dobermanul este un caine excelent pentru persoanele care locuiesc intr-un apartament.

Dresajul Dobermanul exceleaza in dresajul de supunere, dar, datorita unei doze de independente, rasa necesita o indrumare ferma si consecventa. Abilitatea rasei de a invata rapid a condus la utilizarea acesteia ca si caine-ghid pentru orbi si surzi.

Aspecte particulare

Popularitatea Dobermanului a condus la o crestere inadecvata. Aceasta a dus la dezvoltarea unui comportament agresiv in cazul unor exemplare. Asigurati-va sa va achizitionati Dobermanul de la crescatori cu reputatie.

Boli si afectiuni curente

Maladia Wobbler reprezinta o malformatie a oaselor gatului care determina durere la acest nivel si un mers vaccilant caracteristic (nesiguranta in mers).

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.     Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Dilatatia cardiaca este o afectiune cardiaca care are ca rezultat marirea, subtierea muschiului cardiac ce formeaza peretii inimii.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Alopecia este o tulburare care se manifesta prin caderea parului cainelui.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina.

In plus, Dobermanul este predispus maladiei von Willebrand, acneei, osteosarcomului si displaziei de cot.

Durata medie de viata a Doberman pinscher-ului este de 12-15 ani.

Iepurele - Animal de companie

Desi iepurii expusi in mgazinele de animale de companie sau prezenti in spectacole pot arata atat de diferiti unul de altul incat cu greu par sa apartina aceleasi specii, cu totii sunt iepuri domestici, descendenti ai iepurelui european. Iepurasii domestici sunt intalniti acum in peste treizeci de specii si o suta de varietati.
Unii precum cei de angora, sunt foarte bine cunoscuti, altii precum gigantul flamand, havana sau albastrul american sunt mai putin raspanditi. Toti sunt rude cu iepurii de camp. Iepurii de camp si iepurii de casa pot fi cu greu deosebiti, ambii au urechile lungi si coada scurta, dar totusi sunt specii diferite.
La iepurii de camp, puii proaspat nascuti, au blana si topaie de jur imprejur, iar la iepurii de casa acestia sunt orbi, fara par si neajutorati la nastere.
Iepurasii de casa sunt sunt ierbivori, dar poseda si niste incisivi foarte dezvoltati. Acesti dinti care cresc intreaga viata, ii ajuta la retezarea tulpinilor plantelor si la rosul scoartei copacilor. Datorita apetitului lor, iepurii consuma foarte multe plante si frunze. Insa tot necesarul de hrana poate proveni din hrana granulata speciala pentru iepuri ce se gaseste in comert. Hrana zilnica este de ¼ ceasca de granule la 2,5 kg greutate de animal. Verdeturile, legumele, cerealele si fructele pot fi date ca supliment. Fanul nu ar trebui sa lipseasca din dieta zilnica a iepurasului vostru. Lucerna poate fi data pana la varsta de opt luni, deoarece este prea grea si nu-i face bine iepurelui.
Custile iepurelui pot fi amplasate in casa sau afara, in functie de spatiul pe care il aveti la dispozitie. Este important ca ei sa aiba mult spatiu si aer. Podeaua custii este bine sa fie construita din scandura si nu din plasa de sarma, deoarece piciorele iepurasilor vor intra in gaurele si se vor rani, sau vor avea de suferit daca vor sta prea mult pe plasa de sarma.
Daca doriti sa lasati iepurasul liber in una sau mai multe camere, asigurati-va ca ati inlaturat toate cablurile si mobila la care tineti mai mult.
Iepurasii sunt mai activi dimineata si seara tarziu. In timpul zilei prefera sa fie lasati in pace, sa se odihneasca si sa doarma. Daca sunt deranjati in aceasta perioada pot fi tafnosi sau pot chiar musca. De asemenea iepurilor le place sa ramana pe teren sigur si sa nu fie luati prea des in brate si dusi de colo-colo.
Daca ii intelegeti comportamentul si va adaptati lui, puteti avea o relatie minunata, plina de iubire cu iepurele vostru pufos.

10 animale uimitor de inteligente si productive

Oamenii s-au dovedit a fi cea mai dominanta specie de pe planeta, datorita comunicarii foarte bine dezvoltate si a gandirii critice . Asta nu inseamna insa ca nu avem parte de competitie. Sunt destule animale de la care putem invata doar cercetand modul in care comunica si invata unul de la altul. Iata aici 10 exemple reprezentative:
1. Sepia, calmarul, caracatita – reprezentanti ai cefalopodelor – se numara printre cele mai inteligente animale din ocean. Dupa ce le-au studiat, oamenii de stiinta au dedus ca cefalopodele incearca mereu sa se mentina ocupate, pentru ca urasc sa se plictiseasca.
2. Delfinii: delfinii pot iubi oamenii la fel de mult cum oamenii pot iubi delfinii. Acest mamifer este incredibil de inteligent si comunicativ si se spune ca este al doilea cel mai inteligent mamifer de pe pamant, dupa om. Creierul unui delfin este de 4-5 ori mai mare decat cel al altor animale de aceeasi marime. Pe langa asta, delfinii au un neocortex foarte bine dezvoltat care ii ajuta sa proceseze emotiile, sa se recunoasca in oglinda si sa inteleaga concepte abstracte.
3. Porumbeii: Cu toate ca sunt asociati deseori cu medii urbane aglomerate, porumbeii sunt animale productive si inteligente. Acestia au memoria dezvoltata, pot sa se recunoasca in oblinda si pot sa identifice pana si diferente subtile intre obiecte diferite.
4. Porcii: porcii compenseaza stilul lor murdar de viata cu o inteligenta incredibila. Cine ar fi crezut ca porcii pot fi asociati cu acest termen? Se pare ca sunt animale foarte sociabile si emotionale, care, daca ar avea constitutia fizica a cimpanzeilor, ar putea “juca” jocuri pe calculator. Au un simt al directiei excelent si invata unul de la celalalt.
5. Sobolanii: Cu toate ca se numara printre cele mai detestate animale din lume, sobolanii sunt destul de inteligenti si descurcareti. Pe langa faptul ca sunt extrem de adaptabili, acestia pot aproape intodeauna sa gaseasca o cale de scapare, cand sunt prinsi undeva.
6. Veveritele: o versiune mai draguta si mai curata a sobolanilor sunt veveritele. Acestea au dovedit ca poseda inteligenta pacalind alte animale care le spioneaza intr-un mod destul de ingenios: se prefac ca ascund hrana intr-un loc, ca mai apoi sa caute alt loc mai sigur unde s-o ascunda, cand nu au urmaritori. Chiar si dupa luni de zile, veveritele isi pot aminti locul exact in care si-au ascuns mancarea.
7. Ciorile: Cu toate ca scot sunete enervante si le sperie pe alte pasari, ciorile sunt atat de inteligente ca pana si oamenii pot sa invete una alta de la ele. Aceste pasari sunt descurcarete si pot transforma tot felul de obiecte in unelte folositoare pentru colectarea hranei din locuri dificile. Uimitor mai este si faptul ca au un respect mare pentru “seniorii” lor si sunt atente la acestia cand vor sa invete lucruri noi.
8. Albinele: Albinele le-au aratat oamenilor de stiinta ca stiu foarte bine natura si nu se pricep numai la a poleniza flori. Folosesc soarele pentru a se orienta, sunt punctuale, au abilitatea de a recunoaste culorile, sunetele si chiar si locuri exacte.
9. Cainii: Oamenii de stiinta descopera pe zi ce trece din ce in ce mai multe dovezi care sa ateste cat de inteligenti sunt cainii. Pana acum s-au dovedit a fi loiali, foarte buni comunicatori si au o memorie destul de buna, insa acum cercetatorii cred ca aceste animalute au capacitatea de a intelege punctul de vedere al altcuiva. In urma unor teste, cainii au mai demonstrat ca pot intelege concepte si pot forma perceptii reale aspura lucrurilor.
10. Elefantii: Elefantii sunt considerati ca fiind animale inteligente si eficiente, care pot folosi unelte, se ingrijesc singure si au fost sursa de inspiratie in robotica. Un nou brat robotic a fost modelat dupa trompa unui elefant – cu care acesta poate ridica obiecte. Elefantii isi mai folosesc trompa pentru a ridica obiecte cu care sa intimideze atacatorii, in situatia in care se simt amenintati. Creierul unui elefant cantareste aproximativ 5 kilograme.