Caini de companie - Basset Hound

TARA DE ORIGINE:Basset hound
Anglia.

APTITUDINI

Caine de vanatoare si animal de companie.

DIMENSIUNI

Inaltimea la nivelul greabanului este de 33-38 cm
(13-15 inchi). Sunt caini greoi pentru inaltimea
lor.

BLANA

Acesti caini au o blana deasa, scurta si moale. Cea
mai frecvent intalnita combinatie este maro,
negru si alb. Alte culori includ rosu si alb, dar
aproape orice combinatie de culori pentru aceasta
grupa de caini este permisa.

INGRIJIREA NECESARA

Sunt putine lucruri de facut pentru ingrijirea
unui Basset. Inlaturati-i parul des prins cu
ajutorul unei perii din cauciuc. Curatati-i urechile
cam o data pe saptamana, atat pe interior, cat si
pe exterior.
Mentineti-i ghearele scurte, iar atunci cand este
necesar, spalati-i faldurile pielii.

Nu ii oferiti prea multe gustari pentru ca au
tendinta de a deveni supraponderali. Pentru
cainii ai caror ochi curg este recomandabil sa le
administrati picaturi. Cresc foarte rapid cand
sunt mici si trebuie sa le asigurati o alimentatie
de calitate in aceasta perioada.

CARACTER

Basset Hound-ul are constiinta propriei valori,
dar este iubitor, sociabil, calm, jucaus si rabdator.
Se bucura de companie, are simtul umorului si o
adevarata personalitate care poate fi influentata
pozitiv de stapanul sau. Au un bun simt al
mirosului.

DRESAJ

Acesti caini au o fire independenta, asa caini nu
raspund imediat comenzilor dumneavoastra. O
abordare consecventa, cu multa rabdare, poate da
insa rezultate uimitoare.
Niciodata sa nu aduceti la extenuare un Basset
tanar prin plimbari pre a lungi. Cainii tineri au
nevoie de toata energia pentru a-si forma un corp
puternic.

COMPORTAMENT SOCIAL

Acesti caini sunt extraordinari companioni de
joaca pentru copii si, din fericire, se inteleg bine
cu alti caini si cu alte animale. Sunt prietenosi cu
strainii, dar daca simt pericolul, cu siguranta le
veti auzi latratul puternic.
Nu le place sa fie lasati singuri. Daca stiti cat veti
fi nevoiti sa il lasati destul de mult timp singur, este
mai bine sa aveti doua exemplare din aceasta rasa.

EXERCITII

Acest caine nu are nevoie de foarte multe exercitii
si va fi foarte multumit cu trei plimbari
scurte in jurul blocului atat timp cat se poate
juca si in gradina.
Asigurati-va ca gradina este bine ingrijita
pentru ca acesti caini adora sa exploreze.


Caracteristici:

Caine linistit, inteligent, prietenos, devotat stapanului si familiei. Este un caine scund cu osatura puternica, cu cap mare, proportional cu corpul. Picioarele sunt scurte dar foarte puternice, cu musculatura bine dezvoltata, labe mari ovale cu degete puternice bine stranse.                           
Utilitate:

Caine eficient la vanatoarea capriorului, dar in aclasi timp poate fi si un caine de apartament deosebit de prietenos cu familia.

Cainii Pechinezi

TARA DE ORIGINE: China.

APTITUDINI: Caine de companie.

DIMENSIUNI: Inaltimea la nivelul greabanului este de aproximativ 20 cm (7,5 inchi) si cantaresc aproximativ 4-5 kg (8,5-11 livre).

BLANA

Blana abundenta este formata din par lung. Are si puf in cantitate mare.Exista multe culori pentru aceasta rasa, dar cea mai frecventa este negru si bej, uneori in combinatie cu alb.Nu exista Pekinezi albi complet sau de culoare rosu-inchis.

INGRIJIREA NECESARA

Cainii din aceasta rasa au nevoie de ingrijire intensiva a blanii.Invatati-i inca din perioada de pui sa priveasca aceasta ingrijire ca un lucru placut pentru a preveni meciurile de Wrestling de fiecare data cand folositi o perie sau un pieptene, atunci cand cresc.Acordati o atentie speciala parului de pe articulatiile membrelor, de pe abdomen si picioare,de acesta se poate incurca mai des. Inainte, in timpul si dupa periat, puteti utiliza pudrii de talc sau un sampon uscat.Acordati atentie cutelor de pe fata pentru a preveni infectiile ce pot aparea in aceste locuri. Taiati parul in exces dintre pernutele de la picioare.

CARACTER

Cainii din aceasta rasa sunt afectuosi si nobili. Pot fi egoisti si incapatanati, dar sunt inteligenti, curajosi si nu prea iubitori cu strainii.Ei aleg cine le este ,,seful".

DRESAJ

Desi un Pekinez nu va va permite sa-l dominati complet, este esential sa-l invatati cateva principii de baza daca nu doriti sa aveti de-a face cu un caine care se va comporta cum il taie capul. Laudati-l cand face ceva bine, dar nu il pedepsiti prea aspru cand face ceva gresit - aceasta este cea mai buna modalitate sa obtineti orice.

Un Pekinez care a fost pedepsit se va retrage, simtindu-se nedreptatit.

COMPORTAMENT

Pekinezii, in general, nu au probleme cu alte animale din gospodarie.Deoarece nu le place sa fie deranjati cand se odihnesc, aceasta rasa de caine nu este recomandata familiilor cu copii mici.

EXERCITII

Datorita fizicului lor, cei mai multi dintre cainii acestei rase nu iubesc plimbarile lungi.Din cauza faptului ca nu necesita prea multa activitate fizica, acesti caini sunt ideali pentru cei care locuiesc in orase sau pentru persoanele care, ele insele, sunt putin active.

REMARCI SPECIALE

Daca dumneavoastra considerati ingrijirea acestor caini ca pe o povara, atunci mai bine sa evitati sa va achizitionati o asemenea rasa.

Hrana Papagalilor

Nevoile papagalului:
          -apa;
          -saruri minerale;
          -aminoacizi;
          -vitamine;
          -glucide;
          -lipide, proteine.

     Pentru papagali nevoia nutritiva si nevoia energetica sunt esentiale. Nevoile energetice sunt variabile in functie de temperatura(anotimp), de activitatea naturala (daca specia detinuta este calma, activa), de perioada de reproducere.

     Nevoia de substante nutritive este deosebit de importanta pentru crestere.
     Nu pierdeti niciodata din vedere ca in hranirea pasarilor trebuie sa evitati:
          -o alimentatie prea bogata - supradozare vitaminica;
          -o alimentatie prea saraca, mai ales in sezonul de reproducere, in perioada de crestere sau iarna,
          acestea fiind perioade cand forta vitala depinde de caloriile primite care se cosuma usor si trebuie
          compensate. 

Vitaminele din hrana papagalilor

 

Multe pasari, mai ales cele crescute in singuratate, primesc o hrana foarte putin variata, compusa din grane si din preparate din mere, care insa duce la carente in vitamine si la maladii de ficat. Tabloul de mai jos va va ajuta sa echilibrati hrana pasarii dumneavoastra - sunt prezentate functiile vitaminelor si alimentele in care se gasesc :

Vitamina A - liposolubila - necesara cresterii, vederii nocturne - Legume verzi si galbene : varza, morcovi,
   fructe proaspete
Vitamina D - liposolubila - intervine in formarea oaselor, a metabolismului calciului si fosforului, necesar
    absorbtiei calciului - ulei de ficat de morun, ulei de somon, galbenus de ou
Vitamina E - liposolubila - protejeaza tesutul de oxidare - uleiuri vegetale, grane si cereale, germeni de
   grau, salata
Vitamina B1 - participa la degradarea hidratilor de carbon, influenteaza functia cardiaca si nervii
    cereale degrane, oua, drojdie
Vitamina B2 - hidrosolubila - necesara metabolismului celular si transformarii alimentelor in energie,
   influenteaza productia hormonala - cereale si grane, ou, legume verzi, drojdie
Vitamina B6 - hidrosolubila - prezenta in formarea globulelor rosii si a antocorpilor - cereale, grane,
   banane, legume, germeni de grau, drojdie
Vitamina H - hidrosolubila - necesara metabolismului hidratilor de carbon, a proteinelor si a
    grasimilor - galbenus de ou,legume verzi
Vitamina C - hidrosolubila - participa la sinteza tesutului conjunctiv, a hormonilor si la cicatrizare
    citrice, varza, cartofi, legume proaspete, rosii, kiwi 

Tipetele papagalilor

Cand un papagal tipa este pentru ca el vrea sa aiba ceva sau ii lipseste ceva . Mai multi crescatori au declarat din experienta proprie ca papagalii lor tipa numai atunci cand nevoile lor nu sunt satisfacute : baia, legumele, fructele, dulciurile.
     Cel mai bine este sa intelegem cat mai repede necesitatile papagalilor, pentru ca necesitatea acestora de a tipa sa fie cat mai redusa. O pasare careia i se da atentie, care se simte in familie si cu dorintele indeplinite este o pasare fericita si implinita, care va vocaliza de placere. In natura papagalii tipa pentru a comunica intre ei, pentru a semnala un pericol, pentru a semnala un copac cu fructe, pentru a atrage partenerul. Tipetele lor trebuie sa strabata distante, pentru a ajunge la urechile celor carora le sunt destinate. In captivitete tipa pentru acelasi lucru : castronelul este gol, pentru a atrage atentia stapanului ; o persoana straina reprezinta un pericol si el tipa pentru a atrage atentia celor din casa.
    Tipetele papagalului pot deveni stresante si deranjante in casa la noi ; pentru aceasta trebuie sa ne amintim ca papagalul are in captivitate o viata de cuplu foarte intens traita ; disparitia unui membru al cuplului reprezinta o adevarata drama pentru supravietuitor. Izoland un papagal singur cand toata familia se aduna acasa, pentru a avea liniste, ne expunem la tipete care sunt expresia profundei lui nefericiri.
    Trebuie sa ne obisnuim sa consideram papagalul un animal inteligent si sa-i oferim preocupari care sa-l impiedice sa se plictiseasca. In natura, ei sunt ocupati tot impul cu activitatile zilnice si plictiseala nu are timp sa apara. In colivie totul ii este adus la cioc ; el nu are mare lucru de facut decat sa ne atraga atentia prin nazdravanii sau tipete.
    A le capta atentia prin ascunderea nucilor, de exemplu sau prin alte joculete sunt alte metode de a evita tipetele lor de atentionare

Papagali Perusi

Ingrijirea Perusilor

Dintre toate rasele de papagali cei mai des intalniti in casele noastre sunt perusii . De aceea l-am ales pentru o scurta prezentare a "regulilor" de ingrijire.

Colivia

     In primul rand pe fundul coliviei se pune nisip dezinfectat (spalat si ars pe o tabla pe flacara la aragaz) iar peste nisip se pun coji de oua sfaramate, uscate. Se schimba zilnic apa din eprubeta iar cel putin o data pe saptamana se va pune in apa impermanganat de potasiu (pana la o culoare roz deschis).

Mancarea

     Mancarea de baza este meiul, iar pe langa mei se mai pune in mancare glant si dughie. Perusul mai mananca si alte seminte ca: ovaz si floarea soarelui. Pe langa seminte se mai da de mancare miez de paine, mamaliga, branza dulce si cartof fiert. Ca fructe si verdeata i se poate da mar, banana, patrunjel verde si papadie (sa fie curate fara apa pe ele pentru ca daca verdeata are apa pe frunze produce diaree).

     Se mai pregateste un amestec numit hrana moale, care se face dintr-un ou fiert tare, sfaramat cat mai marunt, de obicei cu o furculita, un morcov dat prin razatoarea cea mai marunta, care se amesteca, cu 2-3 lingurite de pesmet (poate sa fie si gris sau malai) si se mai pune 2-3 varfuri de cutit de praf de coaja de ou facut la rasnita de cafea. Acesta se adauga pentru ca, contine calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da intr-un capacel (se da la temperatura camerei).

     In colivie se mai pune intr-un suport si un os de sepie langa unul din betele pe care sta papagalul. In apa se va pune de cel putin o data pe saptamana cate 2-3 picaturi de polivitamina Romvac3 care contine gama de vitamine b, k, c, a si e. Aceasta se cumpara de la farmacia veterinara si are rolul de a veni ca un supliment pe langa mancare.

Posibilitati de tratament ale broastelor testoase

In momentul depistarii unei testoase bolnave, prima actiune pe care o vom avea in vedere va fi ridicarea sau scaderea temperaturii la cea optima (25-32 °C), crescand sau crescand cu 2-4 °C pe zi, pana la atingerea valorilor normale. Acest lucru este necesar pentru a favoriza mecanismele de aparare si scaderea rezistentei germenilor.
Foarte important este ca atunci cand am constatat ca broasca testoasa este bolnava sa nu lasam sa hiberneze, indiferent de anotimp, deoarece scaderea temperaturii amplifica agravarea unor tulburari, cum ar fi pneumoniile, septicemiile etc.
Un alt element pe care trebuie sa-l avem in atentie este lumina, care prin efectul ultravioletelor stimuleaza diferitele functii ale organismului si in primul rand pe cele neuroendocrine. In acest sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a depasi 10-25 de minute pe zi.
Animalul bolnav trebuie ferit de contactul direct cu celelalte animale, considerent pentru care se va izola partial, fara insa a-l sustrage complet din ambianta generala, deoarece unele exemplare sunt mai sensibile si pot trece la o anorexie totala.
Apa administrata va fi verificata sa nu auiba microorganisme, sa fie curata si schimbata la intervale cat mai mici. La administrarea medicamentelor pe cale bucala se va avea in vedere ca acestea sa se dilueze cu apa numai in momentul utilizarii lor. De asemenea, ele pot fi amestecate in furaje, sau daca se prezinta in solutii, injectate in mici bucati de carne. Daca nu se pot administra injectabil, se poate trece la indopat, metoda la care se recurge in cazul in care animalele nu se mai hranesc sau cand sunt foarte slabite. In mod obisnuit, sunt preferate injectiile, deoarece doza de medicamente stabilita pentru administrare este foarte precisa. Pentru a evita accidentele este necesara contentionarea corecta a testoaselor, care obisnuit se face de catre doua persoane. Injectiile subcutanate se fac in pliurile gatului, sau pe fata interna a membrelor si uneori chiar sub coada. Cele intramusculare se administreaza in mod frecvent in muschii pulpei sau in cei pectorali.
Pentru afectiunile aparatului respirator se precticasu succes inhalatiile cu diferite produse, in funtie de tipul afectiunii. In acest sens, intr-un bol cu apa fierbinte se introduce substanta inhalata, iar animalul este obligat sa stea timp de 10 minute intr-un spatiu pe cat posibil redus, pentru a efectul sa fie benefic.

In cazul unor rani sau abcese se utilozeaza lotiuni sau unguente antiseptice, cu mentiunea ca in aceste medicamente nu se va folosi alcool, deoarece exista riscul de absortie la nivelul pielii si de intoxicatii (mai frecvente la testoasele acvatice). In acelasi sens, se impun restictii in utilizarea formolului si a iodurilor pentru animalele bolnave si pentru dezinfectia spatiilor de cazare sau a celorlalte componente din interiorul acvariului.
Nu se vor folosi medicamente a caror toleranta de dozaj nu se cunosc, deoarece exista riscul ca in loc sa facem bine animalelor, sa le agravam situatia si sa le pierdem.

Testoase - Bolile si combaterea lor(XI)

Anomalii congenitale
Intalnite frecvent la testoase, sunt de cele mai multe ori rezultatul unor conditii necorespunzatoare asigurate pe durata incubatiei. Astfel, o temperatura prea scazuta conduce la aparitia unor anomalii ale cozii si ale membrelor. O umiditate insuficienta poate provoca modificarea numarului si formei solzilor carapacei. Se mai intalnesc cazuri de hermafrodism, siameze, cu mai multe membre etc.

Testoase - Bolile si combaterea lor(X)

Afectiuni nervoase
Se intalnesc uneori indivizi cu manifestari convulsive, miscari dezordonate sau chiar paralizii partiale sau totale. Ele apar rapid, urme a unor cauze bacteriene, inflamatorii sau intoxicatii, mai ales de natura medicamentoasa. Tratamenul acestor afectiuni se face de catre medicul veterinar si el este de durata relativ lunga.

Testoase - Bolile si combaterea lor(IX)

Fracturile
Mai des se intalnesc la nivelul membrelor si a cozii, urmare a muscaturilor sau a caderilor de la inaltimi mai mari. La animalele de talie mare se poate folosi gipsul, in schimb pentru cele mici problema este mai delicata. Fracturile la nivelul carapacei se por intalni uneori la testoasele terestre si se produc ca urmare a unor caderi de la inaltime, striviri sau socuri puternice. In aceste cazuri, animalul trebuie izolat atat de ceilalti indivizi, cat si de eventuale surse de infectie. Se va recurge la o dezinfectare foarte atenta a fracturii si se va asigura o temperatura mai ridicata. Aceste masuri pot conduce la vindecarea animalului, mai ales ca el are o putere de regenerare fantastica si o rezistenta deosebita.

Testoase - Bolile si combaterea lor(VIII)

Bolile aparatului excretor
La broastele testoase terestre, economia pierderilor de apa conduce la emisia de urina semi-solida foarte bogata in acid uric si urati. Testoasele acvatice elimina urina sub forma lichida (uree, amoniac). Tulburarile acestei eliminari, patologiile renale, pot conduce la depozite de urati in vezica (calculi renali). O lipsa a adaptarii sau dezechilibre alimentare pot fi la originea calculilor.
Hexamitoza este singura afectiune parazitara importanta a aparatului urinar. Testoasele se infesteaza ingerand chisti ai acestor protozoare care elibereaza in cloaca paraziti, ce urca apoi pe caile urinare, pana la rinichi. Animalele sunt in general slabite si se deplaseaza cu greutate.

Testoase - Bolile si combaterea lor(VII)

Bolile ochilor
Scurgerile oculare intalnite uneori sunt determinate de prezenta unui corp strain la nivelul ochiului sau eventual de o infectie. In acest caz, se va curata cu grija ochiul si se va aplica o solutie cu antibiotice.
Umflarea pleoapelor si conjunctivita intalnite la testoase sunt determinate in principal de carenta in vitamina A. Se pot distinge mai multe stadii si anume: simpla tumefierea a ploapelor, ploape lipite de un lichid muco-purulent etc.
Tratamentul consta in aplicarea unor unguente in care sunt inglobate vitamina A si administrarea unor ratii bogate in vitamina A. De asemenea, de 2 ori pe saptamana, se pot administra injectii cu vitamina A. Administrarea acestei vitamine nu trebuie sa fie excesiva, caci hipervitaminoza este si ea periculoasa, asa dupa cum a-a aratat in acest capitol.
Otitele. Absenta pavilionului auricular si al conductului auditiv extern fac ca timpanul sa fie foarte superficial, practic la nivelul pielii. Maladia se manifesta sub forma unei umflaturi ce se gaseste amplasata la jumatatea distantei intre ochi si comisura labiala care ridica timpanul. Este mentionata mai rar la testoase.

Testoase - Bolile si combaterea lor(VI)

Bolile aparatului respirator
Pneumoniile si bronhopneumoniile sunt destul de frecvent intalnite la testoase si de cele mai multe ori cu efecte letale. Ele sunt rezultatul unor conditii de intretinere necorespunzatoare, cum ar fi: stresul, temperatura si umiditatea neadecvata, defecte de alimentatie etc.
Inflamatiile cailor respiratorii sunt des intalnite la testoase si se manifesta sub forma unui jetaj mucopurulent ce se scurge din cavitatile nazale. Ele mai pot avea o respiratie zgomotoasa sau isi mentin gura intredeschisa. In aceste cazuri, se vor asigura testoaselor afectate, locuri calde, ferice de curentii de aer si se vor efectua inhalatii.
O scadere brusca a temperaturii este de cele mai multe ori cauza aparitiei unor pneumonii sau bronhopneumonii. Simptomele apar dintr-o data sau dupa o rinita si se manifesta prin respiratie grea, frecventa stranuturilor si o scurgere de lichid la nivelul cavitatilor nazale. Cand afectiunea este unilaterala, testoasele de apa dulce se apleaca pe partea plamanului lezat, care a pierdut rolul de flotor.
Tratamentul trebuie sa fie rapid si consta in incalzirea testoaselor si ferirea lor de curentii de aer, efectuarea unor inhalatii de cel putin 3 ori pe zi si administrarea de vitamine pe cale injectabila.

Testoase - Bolile si combaterea lor(V)

Bolile tubului digestiv
Infectiile cavitatii bucale sunt destul de frecvente si se manifesta sub forma unor ulceratii a comisurii labiale. De asemenea se pot sesiza leziuni pe suprafata dorsala a limbii, sub forma unor ulceratii acoperite cu secretie de culoare galbena, ce poate cuprinde chiar toata cavitatea.
Se pot folosi cu succes antibiotice in formele mei grave, sau o tamponare cu apa oxigenata amestecata cu apa calduta si administrarea de vitamina C, daca formele sunt incipiente.
Diareile nespecifice sunt frecvente la broastele testoase, fiind urmarea unor dereglari pasagere a tranzitului digestiv, si sunt determinate fie de o scadere brusca de temperatura sau de o digestie necorespunzatoare. O dieta hidrica timp de 2-3 zile, insotita de un pansament gastric, eventual administrarea unui vermifug, sunt suficiente pentru indepartarea diareei.
Unii viermi paraziti ai tubului digestiv pot provoca diaree, care trebuie tratata imediat, aplicand un tratament antiparazitar.
Constipatia este de asemenea intalnita la testoase, fiind favorizata de o alimentatie necorespunzatoare, la care se adauga un consum exagerat de nisip si pietris. Antidotul acesteia il reprezinta administrarea de ulei mineral, al carui efect, desi lent, este foarte eficace.

Testoase - Bolile si combaterea lor(IV)

Boli ale pielii
Ca urmare a unor muscaturi intre indivizii aceleiasi specii sau catre alte animale, apar o serie de plagi care trebuie sa fie tratate cat mai repede, deoarece constituie focare de infectie ce se cicatrizeaza apoi foarte greu.
Datorita unor surse de iluminat sau de incalzit amplasate necorespunzator, pot avea loc o serie de arsuri, care apoi sa constituie punctul de infectare a animalului. Acestea trebuie cat mai rapid dezinfectate, iar organismul sa fie alimentat masiv cu antibiotice si vitamine pentru reglementarea tesuturilor.
Se mai intalnesc uneori rosaturi ale plastronului determinate de contacul cu un sol accidentat si prea dur, indeosebi la animalele slabite, ceea ce presupune efectuarea unor dezinfectii zilnice si eventual aplicarea unor mici placute din plastic care sa protejeze aceasta regiune.
Daca testoasele terestre se cresc in conditii de umiditate ridicata, pot apare o serie afectiuni ale pielii si carapacei, materializate prin numeroase vezicule cutanate, care apoi se rup si conduc la leziuni purulente foarte periculoase pentru suprainfectii. O modificare a conditiilor de intretinere este indispensibila si urgenta, la care se mai poate adauga tratamentul local antiseptic.
O afectiune bacteriana contagioasa foarte grava, este putrezirea carapacei, intalnita mai frecvent la broastele testoase de apa dulce. Ea se poate declansa de la nivelul micilor leziuni cutanate determinate de traumatisme provocate de rocile sau obiectele dure cu care vine in contact. Animalele bolnave trebuie izolate si evitate contactele cu pietrele la care se adauga restrictiile privind administrarea crustaceelor, precum si tratamentul antiseptic local asociat cu o antibioterapie pe cale generala, cel putin o data pe saptamana.
Carapacea moale este mai frecventa la tineretul testoaselor de apa dulce si poate fi si rezultatul manifestarii rahitismului, datorita unei carente pronuntate de calciu.
Paraziti ai tegumentului. Animalele slabite sunt victimele unor insecte a caror larve se dezvolta la nivelul tesutului. De aceste afectiuni sunt atinse animalele care se deplaseaza mai putin si raman mai mult in colturi umede, unde exista conditii favorizavile pentru o serie de insecte care-si depun ouale, in special in jurul cloacei, la nivelul pliurilor cozii, la limita zonei de prindere a carapacei etc.
Trebuie distruse larvele, aplicat un tratament antiseptic si o antibioterapie intensiva. De asemenea, vor fi evitate locurile care favorizeaza dezvoltarea acestor paraziti.
Capusele sunt paraziti foarte frecvent intalniti la testoase, dar mai ales la testoasa greaca. Capusele se fixeaza la nivelul cavitatilor nazale, in colturile gurii sau ale ochilor, la baza membrelor sau a cozii, pe zonele protejate de carapace etc. De asemenea, ele se fixeaza la baza labelor si a gatului, precum si in regiunea cloacei. Dupa o anestezie cu ajutorul unor uleiuri minerale, acestea se pot extrage usor, folosind diferite tipuri de pensete.

Daca testoasele sunt intretinute in conditii de umiditate ridicata si pe fondul existentei unor plagi, pot apare micoze superficiale, datorate unor ciuperci. Microzele se intalnesc mai frecvent la animalele salbatice si afecteaza in primul rand carapacea si plastronul. Solzii sunt spalaciti, de culoare brumarie, plisati si relativ uscati, iar uneori se pot observa plagi de culoare albicioasa mai mult sau mai putin ulcerative, care vor conduce la caderea solzilor.
Broastele astfel atinse se vor dezinfecta si se vor imbaia timp de 20 de minute intr-o solutie de permanganat de potasiu. Aplicarea unor pomezi su stamicin de doua ori pe zi, completeaza tratamentul, care permite o ameliorare clara.
Testoasele acvatice sunt de multe ori atacate de lipitori, care dupa ce si-au asigurat o rezerva substantiala de sange, cad de pe gazde. Ele pot transmite testoaselor de apa dulce un parazit periculos al sangelui. Indepartarea lor de pe suprafata testoaselor se va face cu atentie, pentru a nu leza pielea, dupa care ranile se vor dezinfecta cu alcool sau cu o solutie salina saturata. Sulfatul de cupru se mai poate folosi in acvariu, unde in doua zile le distruge, dar atentie, nu se va efectua tratamentul in prezenta testoaselor.

Testoase - Bolile si combaterea lor(III)

Boli bacteriene
Obisnuit, broastele testoase au o rezistenta mare la bacterii, cu exceptia catorva germeni specifici. In cazul in care broastele testoase sunt foarte slabite, exista posibilitatea ca ele sa contracteze si boli bacteriene, ce pot lua amploarea unor adevarate septicemii.
Tratamentul care se va aplica in astfel de situatii va avea ca baza rezultatele unor antibiotice, pentru a putea folosi cu discernamant antibioticele cele mai adecvate.
Sunt cazuri in care broastele testoase de apa dulce pot sa fie infectate cu o bacterie numita Citrobacter freundi, care se localizeaza la nivelul tubului digestiv. In acest caz, broastele testoase refuza mancarea, sunt apatice, se misca foarte putin, au membrele si coada congestionate, in plus semai pot sesiza necroze si ulceratii, urmate uneori de caderea ghearelor sau chiar paralizia membrelor. Fara un tratament rapid cu antibiotice si o terapie generala, broastele mor pe capete.
Se mai pot intalni la testoase salmoneloze, indeosebi la cele slabite, subnutrite sau intretinute in conditii improprii. Tratamentul cu antibiotice trebuie avut in vedere, dar el elimina partial germenii si testoasele raman in continuare purtatoare. O alimentatie si o igena corespunzatoare vor reduce riscul de infectare cu acesti germeni.

Testoase - Bolile si Combaterea lor(II)

 Boli de nutritie
Daca in conditiile de crestere naturala testoasele isi asigura in general toate elementele nutritive necesare organismului, nu acelasi lucru se intampla in captivitate, unde beneficiaza numai de ceea ce le ofera crescatorul o perioada mai lunga sau mai scurta de timp.
Dezechilibrul ce se manifesta mai frecvent in alimentatia testoaselor este datorat unor alimente sarace in principii nutritivi, saruri minerale si vitamine, sau a unei alimentatii monotone pe o durata mai lunga. Cel mai frecvent se intalnesc carentele in vitamine, care se pot combate printr-o alimentatie cat mai variata si in concordanta cu cerintele biologice ale speciei, la care, daca este necesar, se adauga un supliment vitamino-mineral.
In cazul in care se observa la broasca testoasa pleoapele umflate si o lipsa a poftei de mancare, putem fi siguri ca este vorba de o carenta a vitaminei A, mai frecvent in intalnita la tineretul de testoase de apa dulce. In acest caz se va administra vitamina A timp de 2-3 saptamani, la dozaj de 40 U.I.
Lipsa vitaminei B are drept consecinta o reducere sau chiar o oprire a cresterii, mai frecvent la testoasele de apa dulce, care au sonsumat in exclusivitate peste. Acesta carenta poate fi echilibrata prin administrarea prin administrare de 3 mg vitamina B/Kg alimente administrare.
In situtia in care la nivelul cavitatii bucale se intalnesc stomatite, putem suspecta animalele ca au carenta in vitamina C. Tot datorita acestei carente se mai pot intalni inflamatii ale pleoapelor sau ale pielii, indolenta, lipsa poftei de mancare, prezenta gusii etc. Tratamentul efectuat in astfel de cazuri constanta in retragerea din ratie a vegetalelor care provoaca gusa (varza, salata, macrisul) si administrarea unei cantitati sporite de iod (lugol, iodura de sodiu, sare de bucatarie), precum si administrarea unui complex vitamino-mineral.
Hipervitaminozele intalnite la broastele testoase sunt determinate de un exces de vitamine care au drept consecinta leziuni ala pielii la nivelul gatului si membrelor, o descumare a celulelor cutanate si prezenta unor plagi supurante sau din contra, ingrosari cornificate. Pentru prevenirea acestor boli sunt necesare reduceri ale alimentelor cu aport sporit in Vitamina A, cel putin pe durata a 120-150 de zile.
Tulburari ale tesutului osos. In cazul unui dezechilibru in saruri minerale si in calciu, fosfor si vitaminele A si D, pot aparea o serie de boli, in general greu de diferentiat.
La testoasele de apa dulce se intelnesc frecvent carente in calciu si vitamina D, care se manifesta printr-un ritm redus de cresterea, deformatii ale craniului si membrelor, apetit redus, slabirea rezistentei carapacei si plastronului, care in acest caz au o structura mai moale.
Daca exista un dezechilibru al raportului dintre calciu si fosfor, el conduce la aparitia unor articulatii deformate, carapacea de consistenta moale, reducerea poftei de mancare, o decalcifiere a scheletului, fracturi etc. O alimentatie variata si echilibrata poate remedia o astfel de situatie intr-un timp insa variabil, lung sau scurt, in functie de momentul sesizarii si corectitudinea masurilor luate.

Testoase - Bolile si Combaterea lor(I)

BOLILE SI COMBATEREA LOR

In mod obisnuit, broastele testoase sunt animale longevive si deosebit de rezistente la conditiile mediului inconjurator. Cu toate acestea, apar o varietate mare de boli si nu de putine ori unele necunoscute de marea majoritate a crescatorilor, pana la ora actuala. In acest sens sunt prezentate in continuare principalele boli intalnite mai frecvent la testoase, cauzele care le genereaza si unele mijloace de prevenire si tratament.

Boli determinate de conditiile de crestere si intretinere

Asemanator cu situatia intalnita la alte reptile, broastele testoas au o temperatura fluctuanta a organismului, dependenta de conditiile mediului exterior. Testoasele cauta temperatura optima sau medie preferata si evita pe cat posibil excesele termice maxime sau minime critice.
Socul de frig - este frecvent intalnit atunci cand sistemul de incalzire din acvarii nu functioneaza sau intretinem testoasele la temperaturi foarte scazute, pana la limita inghetului. In aceste situatii, broasca testoasa este apatica, nu mai consuma hrana si nu mai reactioneaza la excitantii exteriori. Situatia este si mai periculoasa in cazul speciilor tropicale, care sunt deosebit de sensibile si fragile. Daca acest soc a avut loc in acvariu, trebuie reparate urgent aparatele de incalzire treptata a animalelor.
In conditiile de crestere in mediul natural situatia este extrem de periculoasa, indeosebi atunci cand apar valuri de frig care pot provoca moartea testoaselor prin soc termic sau cand temperatura este foarte scazuta o perioada mai lunga de timp.

Socul de temperaturi ridicate - se intalneste mai frecvent vara si este rezultatul influentei caldurii excesive asupra organismului broastelor testoase, iar acestea sunt lipsite de posibilitatea de a se refugia in zone de protectie.
Simptomele sunt in esenta de natura nervoasa, excitatii, miscari dezordonate in deplasare, o stare de neliniste permanenta, care se accentueaza dupa 30 °C si indeosebi la 32-35 °C. In astfel de situatii, trebuie actionat de urgenta si broastele testoase trebuie trecute in primul rand la umbra. Se mai pot administra injectii care sa stimuleze organele respiratorii si circulatorii. Cauzele acestui soc sunt determinate de expunerile exagerate ale animalelor la soare, fara posibilitatea de deplasare in zone mai racoroase, un sistem de incalzire defectuos, sau expunerea acvariului la soare o durata prea mare de timp.
Aceste simptome pot fi prevenite daca se vor verifica permanent si corespunzator termostatele, se vor asigura unele zone de refugiu care sa asigure o temperatura mai scazuta, se vor deplasa acvariile sau alte sisteme de intretinere la umbra, se vor verifica capacitatiile sistemelor de incalzire si se vor efectua calcule corecte privind functionarea si reglarea corespunzatoare a temperaturii.
Inecul. Cu toate ca specia este bine adaptata la apa, adesea broastele testoase terestre mor prin inecare. Astfel, in cazul tineretului apartinand broastelor testoase terestre, se inregistreaza cele mai numeroase pierderi prin inec, datorita adancimii apei din bazin. Testoasele acvatice pot de asemenea, in anumite situatii, sa se inece, datorita lipsei unor suporteri pentru odihna sau a spatiului necorespunzator de trecere din mediul acvatic la cel terestru si invers. Mentinerea o durata prea mare de timp a unei broaste testoase terestre intr-un mediu acvatic cu adancime prea mare poate conduce de asemenea la inec.
Prevenirea acestor pierderi se poate face prin asigurarea unui strat de apa redus, care sa nu depaseasca inaltimea barbiei, sau a unuor suporturi fixe si mobile care sa-i permita broastei sa se odihneasca in anumite perioade.

Broasca testoasa cu tample rosii sau de Florida

Este o specie de talie mijlocie, ca adult avand o lungime de 20-25 cm. si o greutate de 1.5-2 Kg. De multe ori este apreciata ca o specie pitica avandu-se in vedere ca la nastere masoara doar 3-4 cm si greutate de 10g., iar la faza de tineret pastreaza dimensiuni relativ reduse. Originara din America de Nord, mai precis din regiunile subtropicale, este in prezent tot mai raspandita in lume.

La tineret, coloratia exteriorului este foarte intensa, cu parte dorsala verde, brazdata de linii galbene, verzi si negre, care se extind si la nivelul gatului, capului si membrelor. De fiecare parte a corpului, in zona posterioara a ochiului se gaseste o pata de culoare rosie, de unde de altfel ii vine si denumirea de testoasa cu tample rosii. Uneori se poate observa pe suprafata capului o dunga sibtire, de culoare rosie, mai mult sau mai putin intensa .

Pe masura inaintarii in varsta, testoasa cu tample rosii se inchide la culoare, ajungand la maturitate pana la o nuanta de verde brun, cu reflexe violete, ceva mai pronuntate la masculi. Liniile galbene sunt mai putin evidente si conturate, iar zonele post oculare au o coloratie rosie mai putin sensibila. Cu inaintarea in varsta se mai poate observa si o crestere relativ exagerata a ghearelor, care exista un indiciu in aprecierea varstei.In mediul natural, sunt raspandite indeosebi in zonele brazdate de cursuri de apa cu deplasare lenta, mai putin adanci sau in terenuri inundate o mare parte a anului, zone malastinoase, bazine acvatice naturale sau artificiale, balti si lacuri care beneficiaza de o bogata vegetatie micro si macrofita.In perioada activa, se remarca printr-o predilecta tendinta de insorire si odihna, pe care o petrece in varful unor pietre, pe vegetatie lemnoasa rasturnata, taluzuri, bancuri de nisip sau alte zone mai ridicate.

Carnivora prin excelenta in primele stadii de viata, se hraneste cu fauna acvatica sau terestra, apoi devine la varsta de adult omnivora, hranindu-se atat cu componente vegetale, cat si animale. Broastele testoase cu tample rosii sunt tot mai cauate de amatori, exportandu-se din America peste 5 milioane de capete anual, indeosebi in Europa si Extremul Orient. Ba mai mult, in unele tari au inceput sa se aclimatizeze chiar in mediul natural de adoptiune.

10 animale uimitor de inteligente si productive

Oamenii s-au dovedit a fi cea mai dominanta specie de pe planeta, datorita comunicarii foarte bine dezvoltate si a gandirii critice . Asta nu inseamna insa ca nu avem parte de competitie. Sunt destule animale de la care putem invata doar cercetand modul in care comunica si invata unul de la altul. Iata aici 10 exemple reprezentative:
1. Sepia, calmarul, caracatita – reprezentanti ai cefalopodelor – se numara printre cele mai inteligente animale din ocean. Dupa ce le-au studiat, oamenii de stiinta au dedus ca cefalopodele incearca mereu sa se mentina ocupate, pentru ca urasc sa se plictiseasca.
2. Delfinii: delfinii pot iubi oamenii la fel de mult cum oamenii pot iubi delfinii. Acest mamifer este incredibil de inteligent si comunicativ si se spune ca este al doilea cel mai inteligent mamifer de pe pamant, dupa om. Creierul unui delfin este de 4-5 ori mai mare decat cel al altor animale de aceeasi marime. Pe langa asta, delfinii au un neocortex foarte bine dezvoltat care ii ajuta sa proceseze emotiile, sa se recunoasca in oglinda si sa inteleaga concepte abstracte.
3. Porumbeii: Cu toate ca sunt asociati deseori cu medii urbane aglomerate, porumbeii sunt animale productive si inteligente. Acestia au memoria dezvoltata, pot sa se recunoasca in oblinda si pot sa identifice pana si diferente subtile intre obiecte diferite.
4. Porcii: porcii compenseaza stilul lor murdar de viata cu o inteligenta incredibila. Cine ar fi crezut ca porcii pot fi asociati cu acest termen? Se pare ca sunt animale foarte sociabile si emotionale, care, daca ar avea constitutia fizica a cimpanzeilor, ar putea “juca” jocuri pe calculator. Au un simt al directiei excelent si invata unul de la celalalt.
5. Sobolanii: Cu toate ca se numara printre cele mai detestate animale din lume, sobolanii sunt destul de inteligenti si descurcareti. Pe langa faptul ca sunt extrem de adaptabili, acestia pot aproape intodeauna sa gaseasca o cale de scapare, cand sunt prinsi undeva.
6. Veveritele: o versiune mai draguta si mai curata a sobolanilor sunt veveritele. Acestea au dovedit ca poseda inteligenta pacalind alte animale care le spioneaza intr-un mod destul de ingenios: se prefac ca ascund hrana intr-un loc, ca mai apoi sa caute alt loc mai sigur unde s-o ascunda, cand nu au urmaritori. Chiar si dupa luni de zile, veveritele isi pot aminti locul exact in care si-au ascuns mancarea.
7. Ciorile: Cu toate ca scot sunete enervante si le sperie pe alte pasari, ciorile sunt atat de inteligente ca pana si oamenii pot sa invete una alta de la ele. Aceste pasari sunt descurcarete si pot transforma tot felul de obiecte in unelte folositoare pentru colectarea hranei din locuri dificile. Uimitor mai este si faptul ca au un respect mare pentru “seniorii” lor si sunt atente la acestia cand vor sa invete lucruri noi.
8. Albinele: Albinele le-au aratat oamenilor de stiinta ca stiu foarte bine natura si nu se pricep numai la a poleniza flori. Folosesc soarele pentru a se orienta, sunt punctuale, au abilitatea de a recunoaste culorile, sunetele si chiar si locuri exacte.
9. Cainii: Oamenii de stiinta descopera pe zi ce trece din ce in ce mai multe dovezi care sa ateste cat de inteligenti sunt cainii. Pana acum s-au dovedit a fi loiali, foarte buni comunicatori si au o memorie destul de buna, insa acum cercetatorii cred ca aceste animalute au capacitatea de a intelege punctul de vedere al altcuiva. In urma unor teste, cainii au mai demonstrat ca pot intelege concepte si pot forma perceptii reale aspura lucrurilor.
10. Elefantii: Elefantii sunt considerati ca fiind animale inteligente si eficiente, care pot folosi unelte, se ingrijesc singure si au fost sursa de inspiratie in robotica. Un nou brat robotic a fost modelat dupa trompa unui elefant – cu care acesta poate ridica obiecte. Elefantii isi mai folosesc trompa pentru a ridica obiecte cu care sa intimideze atacatorii, in situatia in care se simt amenintati. Creierul unui elefant cantareste aproximativ 5 kilograme.

Pisica – micul nostru manipulator

Toti cei care au avut sau au ca animal de companie o pisica stiu prea bine cat de dificil este sa o determini sa faca ceva ce nu vrea. Se pare ca, in cazul pisicilor crescute la casa, conform unui raport publicat in revista Current Biology, este mult mai usor ca acestea sa ii convinga pe oameni sa le indeplineasca poftele, decat invers.
Felinele au un stil aparte de a-i determina pe oameni sa le umple farfuriile cu mancare transmitand mieunaturi acompaniate de sunetul linistitor al torsului, facand astfel foarte dificil un refuz din partea stapanilor.
Cercetarile comportamentale au determinat ca un mieunat insotit de tors atinge mai repede coarda sensibila a stapanului, decat un simplu mieunat pentru a primi mancare sau atentie. Astfel, pisicile sunt constiente ca torsul le ajuta sa obtina ce vor si il folosesc ca metoda de manipulare.
In cadrul unei serii de experimente, in care au fost analizate sunetele scoase de pisici in diverse contexte, cercetatorii au ajuns la concluzia ca torsul inregistrat la pisicile care voiau sa primeasca mancare suna mult mai urgent si mai putin placut decat cel inregistrat in alte circumstante.
O membra a echipei de cercetatori a determinat deasemenea si faptul ca pisicile invata sa exagereze constient intr-un mod dramatic sunetele pe care le scot pentru a genera un raspuns cat mai prompt si mai favorabil din partea oamenilor.
Orice ar fi, pisicile sunt niste animalute care stiu ce vor si, cel mai important, stiu exact ce sa faca pentru a obtine ceea ce vor. In momentul in care acceptati sa ingrijiti o pisica, acceptati fara sa vreti si sa fiti manipulati in cel mai placut mod posibil.