Chinchilla

Chinchilla este un rozator care din ce in ce mai mult si-a capatat admiratori in randul iubitorilor de animale. Desi, la inceput, a fost privita cu circumspectie, chinchilla reuseste sa devina astazi un animal de companie indragit. Adorabil, sociabil, dragalas, usor de remarcat datorita blanii sale dese, moale si catifelata, a ochilor mari, chinchilla nu necesita ingrijiri speciale, dar rigurozitatea trebuie sa fie una dintre calitatile stapanului sau pentru a se asigura ca va detine un animalut sanatos.

 

 Originea

Chinchilla isi are originea in America de Sud, in regiunea Muntilor Anzi. La inceputul secolului XX, chinchilla ajunge specie pe cale de disparitie din cauza vanatului excesiv. Inginerul Mathias Chapman, de nationalitate americana este primul crescator de chinchille din lume. Datorita preocuparilor sale asidue de a salva specia de la disparitie, chinchilla ajunge sa fie cunoscuta in intreaga lume, atat ca animal de crescatorie, cat si ca animal de companie.

 

Aspectul exterior si dimensiunile

Chinchillele sunt animalute adorabile prevazute cu doua urechi lungi, rotunjite la varfuri, ochi mari si sticlosi si o coada stufoasa, similara veveritelor, fiind o 1/3 din lungimea corpului. Craniul este ovoidal, cu botul alungit, inconjurat de mustati numeroase.

Gatul este foarte scurt, iar trecerea de la cap la corp se face treptat, el avand forma trapezoidala. Spinarea si salele trebuie sa fie lungi si cat mai largi. Toracele trebuie sa fie lung, larg si cat mai adanc. Abdomenul este putin proeminent, fiind acoperit cu o blana alba, cat mai ingusta. Picioarele din spate sunt mai dezvoltate, mai lungi si musculoase, servind chinchillei la alergat, catarat si sarit. Coada este lunga si stufoasa.

Chinchillele se gasesc in diferite variatii de culoare, de la gri inchis, gri-argintiu, negru, bej, alb si asociatii ale acestor culori.

Lungimea corpului este de 22.5-38 cm, iar coada este de 7,5-15 cm, in functie de rasa. Greutatea corporala la o chinchilla adulta poate ajunge la circa 500-1000 grame. 

 Personalitatea

Chinchilla este extrem de sociabila, afectuoasa, devenind rapid un membru al familiei.

 Chinchillele ajung destul de repede sa-si creeze repere de recunoastere a proprietarilor, manifestandu-si bucuria in prezenta acestora. Datorita caracterului lor relativ independent si a stilului de viata, in general, nocturn, chinchillele nu sunt recomandate familiilor cu copii cu varsta frageda.

 Sunt animalute extrem de curioase, astfel ca, de cate ori vor avea ocazia, nu vor lasa vreun locsor neinspectat.

 Chinchillele au tendinta de a nu accepta alte rozatoare, dar, daca socializarea se realizeaza de timpuriu, aveti toate sansele de a le face extrem de prietenoase.

 Adapostirea

Adapostirea chinchillelor se face in custi. In sistemele de crestere se recomanda ca acestea sa fie tinute in custi de sarma (similare celor pentru pasari), individuale, cu dimensiuni minime de 40x40x50 cm. Cusca trebuie sa fie spatioasa si eventual pe mai multe nivele (baza 80x50 cm, inaltimea de circa 1 m). Podeaua custii este obligatoriu acoperita cu talaj sau rumegus, din lemn de rasinoase, care va trebui schimbat cel putin o data pe saptamana. Pe pardoseala custii nu se vor pune ziare in locul rumegusului, intrucat cernelurile pot fi toxice si chiar mortale.

 Dejectiile solide si resturile de alimente din cusca trebuie indepartate zilnic.

 De asemenea, in interiorul custii se poate introduce o "casuta" in care chinchilla se poate refugia cand este speriata, pentru a se simti in siguranta.

 

 Hranirea

Fiind un animal erbivor, chinchilla necesita o cantitate insemnata de fibre in alimentatie.

 In general, alimentatia chinchillelor este reprezentata de concentratele speciale pentru acestea, care se gasesc in petshop-uri, acestea fiind alcatuite, intr-o proportie destul de crescuta, din cereale. Concentrate care sunt capabile sa asigure chinchillelor necesarul de vitamine si minerale. Acestea sunt administrate in cantitate de circa 25-30 g/zi. Amestecurile pentru alte rozatoare sunt, in general, netolerate.

 Fanul sau lucerna trebuie asigurate la discretie, iar, cand acest lucru nu este posibil, este bine sa fie administrate de cel putin 2 ori/saptamana, intrucat acestea contin un procent crescut de fibre si asigura tocirea dintilor. In aceasta directie, in comert se gasesc niste "pietre" speciale pentru asigurarea unei tociri regulate a danturii. Dupa cum probabil stiti, ca si in cazul multor rozatoare, si la chinchille cresterea dintilor este permanenta. Atentie ca fanul sau lucerna sa nu fie tratate cu insecticide, intrucat pot produce intoxicatii grave, de cele mai multe ori mortale.

Legumele si fructele proaspete pot fi periculoase deoarece fermenteaza excesiv la nivelul tubului digestiv, putand produce aparitia diareei.

Din cand in cand, pentru diversificarea regimului alimentar, chinchillei i se pot administra stafide, bucatele de morcov tanar, jumatate de nuca.

In cazul in care in alimentatie doriti sa le introduceti ceva nou, este de preferat ca trecerea sa se produca treptat pentru a nu da nastere la instalarea vreunei indigestii.

Apa de la robinet nu este indicata, preferandu-se administrarea mai degraba a apei plate. Daca acest lucru nu este posibil din diferite considerente, apa de la robinet trebuie fiarta sau lasata circa 12-24 ore pentru eliminarea clorului. Recipientul de apa trebuie igienizat in fiecare zi, iar apa trebuie schimbata cu aceeasi frecventa. Daca apa este lasata in recipent mai mult de 48 ore, bacteriile care se pot dezvolta pe peretii vasului pot produce alterarea sanatatii animalutului.

 Este de preferat ca obiectele pentru hranire, apa si joaca sa nu fie confectionate din material plastic, pentru ca au tendinta de a le roade. Cele din inox sunt ideale. 

 Aspecte particulare

Asa cum am mentionat si anterior, chinchilla trebuie sa-si toceasca dintii, intrucat acestia prezinta o crestere continua (circa 4-6 cm/an). Daca acest lucru nu se produce fiziologic, in urma consumarii fanului sau a altor produse speciale ("pietre"), scurtarea incisivilor va trebui efectuata de catre un medic veterinar. Trebuie avuta grija ca chinchilla are tendinta de a roade orice, astfel ca in momentul in care o scoateti din cusca, trebuie supravegheata sa nu roada cablurile electrice. La fel de important este sa o ferim de obictele din plastic sau lemn vopsite, acestea putand fi nocive.

Un alt aspect important in viata chinchillei este imbaierea. Aceasta asigura atat toaletarea, cat si mentinerea blanitei curate si stralucitoare. Pentru realizarea baii, in cusca chinchillei trebuie introduse un vas cu apa proaspata si altul cu nisip special (in cantitate mica 10-15 g), care se gaseste in petshop. Baia se va face intotdeauna seara timp de circa o jumatate de ora.

 Trebuie evitata transportarea chinchillelor intrucat sunt animale usor stresabile. Daca este absolut necesar, trebuie avut in vedere ca temperatura ambientala sa nu fie excesiva (limite tolerate 4-28⁰C), umiditatea sa nu fie crescuta, lumina sa nu cada direct pe cusca de transport pentru a evita socurile termice si stopul cardiac pe fond de stres.

Activitatea sexuala

 

 Atingerea pubertatii se realizeaza la 4-5 saptamani in cazul femelelor si la circa 9 luni in cazul masculilor, rasele obtinute prin mutatii genetice (Black Velvet, White, Beige) fiind mai tardive si mai greu de reprodus. Perioada de gestatie este in medie de 110 zile (108-115 zile), femela nascand circa 1-4 pui.

Puii se nasc cu ochii deschisi, in comparatie cu cei de pisica sau caine, si corpul imbracat cu par. Puii pot consuma alimente incepand din ziua a 10-a de viata, fiind intarcati dupa 6-7 saptamani.

Femela poate fata de 2-3 ori/an. 

 Boli si afectiuni curente

In general, chinchillele sunt animalute robuste, rezistente si sanatoase. Ele se imbolnavesc adesea daca nu sunt hranite si ingrijite adecvat.

Cele mai frecvente afectiuni care pot pune in primejdie viata chinchillei sunt: diareea, constipatia, spasmele, dermatomicozele, afectiunile ochilor, racelile, infectiile si cresterea anormala a dintilor.

Dermatomicozele sunt boli produse de fungi (ciuperci) si sunt caracterizate prin caderea parului in anumite zone ale corpului, in forma circulara, prurit, escare, dar, de cele mai multe ori, chinchillele nu manifesta nici un alt simptom in afara de caderea parului.

Afectiunile respiratorii se datoreaza unor agenti patogeni specifici, unui sistem imunitar slab si unei alimentatii defectuoase. Din punct de vedere clinic, se constata scurgeri nazale purulente, respiratie profunda si, in unele situatii, cu dificultati, febra, slabiciune, inapetenta si zgomote respiratorii.

Formele defectuoase ale dintilor ,de cele mai multe ori ereditare, si cresterea excesiva a dintilor antreneaza refuzul hranei, miscari de masticatie exagerate, salivatie si, consecutiv, slabirea pana la cahexie a animalutului.

Balonamentul intestinal  apare consecutiv consumului alimentelor verzi greu digerabile sau a unora cu un grad mare de fermentabilitate, antrenand marirea in dimensiuni a abdomenului, cifoza, spasme intestinale si colica.

Constipatia  apare cu o frecventa crescuta in urma consumului de alimente uscate, deshidratate (granulele speciale pentru chinchille), bogate in proteina, si se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin lipsa defecarii, indispozitie, inapetenta, cifozarea animalului si semne ale durerii.

Diareea  apare frecvent in urma consumului alimentelor alterate, a fanului mucegait, a diferitelor infectii gastrointestinale, in urma administrarii antibioticelor contraindicate, a tratamentelor prelungite cu antibiotice. Animalul cu diaree se deshidrateaza repede, slabeste, prezinta un aspect neingrijit al blanitei si este frecvent murdar de materii fecale in regiunea perianala.

Socul caloric  este intalnit la multe dintre mamifere, printre care si la chinchilla. Temperaturile ridicate, peste 27⁰C, insotite si de o umiditate crescuta, pot duce cu usurinta la aparitia socului caloric, caracterizat prin respiratie dificila, cresterea temperaturii corporale, respiratie bucala (animalul sta cu gura deschisa), urmate de decubitul lateral al animalului si adinamie.

In afara acestor afectiuni care se intalnesc cu o frecventa crescuta, chinchilla nu este scutita de parazitii interni (viermisori) sau externi (paduchi, pureci, raie).

 

Cateva reguli pentru a avea o chinchilla sanatoasa:

-  Fiind animale cu activitate nocturna, trebuie lasate sa se odihneasca pe timpul zilei (necesita circa 18 ore de repaus);

- Hrana si fanul sa fie proaspete;

  - Apa trebuie schimbata zilnic

  - Vasele pentru hrana si apa trebuiesc curatate cat mai des;

  - Nu trebuie sa le lipseasca fanul pentru a li se putea toci dintii;

  - Curatati regulat cusca, iar talajul schimbati-l saptamanal;

  - Dejectiile solide si resturile alimentare din cusca sunt indepartate zilnic;

  - Evitati hrana bogata in grasimi, uleiuri si zahar si schimbarea regimului alimentar foarte frecvent;

  - Evitati schimbarea deasa a mediului de viata. 

 Achizitionarea

Este ideal sa achizitionati un exemplar tanar, in varsta de circa 2-4 luni, pentru ca acesta sa se poata obisnuit mai usor cu dumneavostra si cu noul camin.

Daca achizitionati un exemplar adult, acestuia ii va fi foarte dificil sa se adapteze in noile conditii de viata.

In conditii naturale, chinchilla este un rozator cu activitate nocturna, astfel ca momentul propice ale alegerii este sfarsitul zilei, pentru a-l surprinde cand este activ.

Daca doriti sa achizitionati mai multe exemplare, este bine de stiut ca masculii nu se inteleg foarte bine, decat daca sunt crescuti impreuna de timpuriu. Odata cu cresterea in varsta, incep sa-ti dezvolte instinctele de teritorialitate si va va fi foarte dificil sa-i faceti sa se inteleaga. Aceeasi situatie se constata si in cazul femelelor, dar acestea nu prezinta instincte de teritorialitate atat de dezvoltate ca la masculi.

Durata medie de viata este cuprinsa intre 10-15 ani, dar unele chinchille pot ajunge si pana la varsta de 20 ani.