Pisica Birmaneza

Țara de origine: Myanmar (fostă Birmania).

     Tip: cobby, păr semilung.
 

Istoric

     Conform unei legende, rasa descinde dintr-o veche populație de pisici sacre, găzduite în templul Khmer de la Lao-Tsunin. În timpul unui atac asupra templului, marele preot Kittah Mun-Ha a fost rănit mortal de un bandit. Pisica sa credincioasă, Sinh, s-a așezat pe trupul muribundului, îndrepțându-și privirea către divinitatea ocrotitoare a templului, zeița care guvernează asupra migrației sufletelor, Tsun-Kyan-Kse, înfățișată într-o statuie aurită cu ochii din safire. Pe când pisica privea fix statuia zeiței, blana sa a devenit aurie, ochii albaștri și, când s-a îndreptat spre ușa templului, labele sale s-au colorat în maro, cu excepția degetelor care atingeau trupul preotului și care au rămas alb-imaculat. Îndemnați de privirea pisicii, călugării s-au repezit să închidă ușile grele de bronz ale templului, salvându-se astfel de jaf și distrugere. Sinh nu și-a părăsit stăpânul și a murit la 7 zile după el. Când călugării s-au adunat în fața statuii zeiței pentru a-l alege pe succesorul lui Mun-Ha, au văzut alergând către ei toate pisicile din templu, transformate toate aidoma lui Sinh.

     Originară din Myanmar (fosta Birmania), pisica Sacră a Birmaniei a apărut pentru prima dată în Europa în anul 1919, când miliardarul american Cornelius Vanderbilt a cumpărat o pereche cu ocazia unei croaziere în mările orientale, plătind pe ea o mică avere. Masculul nu a rezistat călătoriei, dar femela, Sita, era gestantă și a fătat la Nisa, în Franța. Acești pisoi sunt strămoșii rasei în Occident. Conform altor surse, birmaneza ar fi mai degrabă rezultatul unui proiect de selecție inițiat de un grup de crescători francezi în anii ‘20. Rasa este înscrisă în Cartea de Origini Franceză încă din anul 1925, dar nu mai există alte informații despre ea până în anii ’30, când principesa de Hohenhole a cumpărat un exemplar din această rasă la expoziția de pisici de la Paris, plătind peste 3.000 de franci. Birmaneza ajunge în Marea Britanie în anul 1960, fiind recunoscută în anul 1966 – după un an este recunoscută și în Statele Unite.

     Descriere fizică

     Birmaneza este o pisică de talie mijlocie-mare, musculoasă și bine proporționată. Are capul rotund și robust, bărbia bine dezvoltată și obrajii plini, cu bot rotund și maxilare puternice. Ochii sunt mari, ușor oblici, rotunzi și bine distantați, de culoarea albastru intens. Coada este de lungime medie, groasă și puternică.

     Părul, scurt în jurul nasului, este lung și mătăsos pe restul corpului și deosebit de des în jurul gâtului. Blana este aurie sau albăstrie și contrastează cu marcajele de culoare seal, albastru, chocolate, cream, roșu, lilac. Au fost obținute și varietăți cu desen tabby pe locurile marcate, în culorile menționate și tortie. Zonele marcate sunt la nivelul urechilor, membrelor, cozii și formează o mască pe bot și pe toată fața incluzând și pernițele de la baza perilor tactili. Detaliul caracteristic din aspectul birmanezei este dat de “mănușile” (botoșeii) de culoare albă de la toate labele. Conform standardului ideal, culoarea albă trebuie să se termine cu o linie dreaptă și simetrică situată mai jos de articulația carp-metacarp sau de pernița metacarpiană. Culoarea albă de la labele posterioare se poate extinde în înălțime până la 1-2 sau chiar 3-4 din oasele tarsiene, terminându-se cu o linie sau formând un “V” răsturnat, denumit dantelă.

     Îngrijire

     Deși birmaneza are un păr semilung și subțire, toaleta blănii sale mătăsoase poate fi făcută destul de ușor. Una sau două perieri pe săptămână sunt suficiente pentru a menține animalul în formă. În timpul perioadei de năpârlire, blana trebuie periată mai des, dar, în orice caz, firele de păr se încâlcesc destul de rar.

     La unele exemplare din anumite linii de descendență pot apărea forme de slăbiciune a membrelor posterioare sau de obstruare nazală care obligă animalul să respire pe gură. Pisicile birmaneze pot atinge și vârste de peste 15 ani.

     Caracter și comportament social

     Pisica birmaneză are un temperament cu un nivel mediu de activitate și de reacție, nu prea gălăgios, miunând foarte încet. Este o pisică modestă, foarte sociabilă și pașnică. Nu-i plac zgomotele puternice, suportă cu ușurință prezența copiilor și a altor animale.

     Este adaptată la viața din apartament, dar poate fi lăsată și liberă în grădină, pentru că îi place să se cațere pe copaci.